Bunica cu catel din plus si plasa de cumparaturi

 In mod aproape invariabil, vizita bunicii e anuntata printr, un zgomot al usii descuiate incet si cu rabdare, urmat de un glas cald si asezat  care, dupa incercarea de a tempera entuziasmul catelului, rosteste simplu: Am sosit! Insa, pana sa ajunga la intrebarea E cineva acasa?,  asa cum codul ei de politete o cere, noi suntem deja la usa langa ea, pentru ca vrem sa admiram felul ei cochet in care e asortata! Fara sa ghiceasca, ea ne ofera un spectacol de eleganta si bun gust, in care piesele vestimentare sunt lucrate manual de ea. Momentul culminant vine atunci cand isi scoate palaria si o aseaza grijuLiu la cuier. Nepotii sar in ajutor sa ii ia haina, cu un croi lejer si terminatii de blanita la guler si mansete. Culoarea maronie a paltonului se armonizeaza cu fularul lucrat de ea, cu rochita si palaria, toate de culoarea levanticai al carei miros il simtim ori de cate ori ea ne viziteaza. Ramanem uimiti de voiosia de pe chipul expresiv, de dorinta ei de a, si pune siragul de perle, dar cel mai mult, de dragostea cu care stie sa imparta daruri celor din jurul ei, in pungute lucioase si asortate la ce poarta in acea zi.! Bunicuta noastra este, ea insasi un dar pentru noi, demonstrand ca frumusetea adevarata vine din interior.