SCRISOARE, ION BIANU CATRE THEODOR STEFANELLI // 1915

STARE BUNA

ORIGINALA 100%.

SCRISA O FOAIE, FATA-VERSO.

Ioan Bianu

Ioan Bianu (8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - 13 februarie 1935, Bucureşti) este un filolog, bibliograf şi istoric literar. Este fiul Anicăi (născută Popa) şi al lui Gligor Bianu, ţărani. Bianu absolvă gimnaziul de la Blaj, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti (1876-1881). În următorii doi ani îşi continuă studiile la Milano şi Paris, cercetând totodată modul de organizare şi funcţionare a marilor biblioteci. Revenit în ţară, este profesor la Liceul „Sf. Sava", apoi, din 1901, predă istoria literaturii române la facultatea pe care o urmase.

Cea mai mare parte a vieţii şi-o consacră însă Academiei Române şi, în special, Bibliotecii Academiei Române. Numit în 1879 în postul de „scriitor-arhivist-bibliotecar", Bianu prelua un modest fond de cărţi şi manu­scrise depozitat la întâmplare, pentru ca, după ce fusese mai multe decenii director (1884-1935), să lase posterităţii un adevărat tezaur naţional, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe şi fotografii, colecţii numisma­tice, adăpostit într-o clădire adecvată. În plus, a fost permanent preocupat să scoată la lumină piesele puţin cunoscute sau rare, prin editarea şi comentarea lor.

În 1895, el pune bazele bibliografiei generale româneşti, proiectată după criterii ştiin­ţifice şi realizată doar parţial în timpul vieţii sale. Ca membru activ, secretar general şi preşedinte al Academiei Române, a avut responsabilităţi şi iniţiative de mare importanţă pentru cultura naţională. Printre altele, s-a îngrijit de apariţia peri­odicelor acestei instituţii, a colecţiilor de folclor şi a unor serii de lucrări de diferite profiluri. Secretar al comisiei ortografice, contribuie substanţial la stabilirea unor reguli unitare, fiind un tenace susţinător al sistemului fonetic, propus de T. Maiorescu.

În 1899, el tipăreşte rezultatele a aproape două decenii de dificile dezbateri în Ortografia limbei române. Numele său este legat şi de elaborarea Dicţionarului limbii române, ca secretar, vreme de o jumătate de secol, al comisiei răspunzătoare de această operă. Între 1902 şi 1934, alcătuieşte numeroase rapoarte asupra scrierilor prezentate pentru premiile Academiei, susţinând, cu competenţă şi gust, adevăratele valori. A colaborat la „Analele Academiei Române", „Columna lui Traian", „Familia", „Revista nouă", „Convorbiri literare" şi multe altele. Apropiat al lui D.A. Sturdza, Bianu a făcut politică liberală, fiind după 1895, în câteva rânduri, deputat.

Un preţios document, Note politice. 1906-1914, se referă şi la această experienţă. Opiniile cu privire la problema naţională sunt exprimate în broşurile Politica românilor din Ungaria (1909, scrisă împreună cu Septimiu Albini şi semnată B-A) şi Pentru lămurirea situaţiei (1914, sub pseudonimul Ion Frunză).

Bianu are o remarcabilă operă de filolog şi cercetător al istoriei literare, axată pe câteva direcţii principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecţia Texte de limbă din secolul XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoţită de studii sub­stanţiale şi note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri; elaborarea unor sinteze - Viaţa şi activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu (1876), Momente culturale (1904), conţinând studii despre T. Cipariu, A.T. Laurian, C. Conachi, Al. Papiu-Ilarian.

Bibliografia românească veche. 1508-1830 (I-IV, 1903-1944), elaborată împreună cu Nerva Hodoş şi Dan Simonescu, lucrare monumentală, atât prin concepţia modernă, cât şi datorită excelentelor condiţii grafice şi tehnice, este un valoros instrument de lucru, deoarece numeroase reproduceri, descrieri şi diverse informaţii însoţesc înregistrarea fiecărei cărţi.

Catalogul manuscriptelor româneşti (I-III, 1907-1931), „întocmit" în colaborare cu Remus Caracas şi G. Nicolaiasa, a presupus o muncă mai dificilă, de investigare a unor fonduri arhivistice preţioase. În alte câteva contribuţii a abordat şi aspectele lingvistice ale epocii vechi, iar discursul de recepţie la Academie este intitulat Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor (1904).

 Iniţiind, în cadrul Bibliotecii Academiei, operaţia de catalogare şi descriere a ziarelor şi revistelor, el face un documentat istoric al începuturilor presei în ţările române, care prefaţează primul tom din Publicaţiile periodice româneşti de Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu (1913).

Corespondenţa lui Bianu, mărturie relevantă despre sine, întregeşte şi nuanţează imaginea unei perso­nalităţi cu o aparenţă aspră, luminând profilul unui om menit să umple un mare gol în cultura românească. Totodată, acest impresionant fond epistolar, încă nereconstituit în întregime, conţine informaţii inedite despre o întreagă epocă şi despre numeroşi contemporani, între care mulţi scriitori.

 Opera

• Viaţa şi activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu, Bucureşti, 1876;

• Poesia satirică la români, Bucureşti, 1881;

• Despre cultura şi literatura românească în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1891;

• Bibliografia românească veche. 1508-1830 (în colaborare cu Nerva Hodoş şi Dan Simonescu), I-IV, Bucureşti, 1903-1944;

• Despre introducerea limbii româneşti în biserica românilor, Bucureşti, 1904;

• Momente culturale, prefaţă de Ilarie Chendi, Bucureşti, 1904;

• Catalogul manuscriptelor româneşti (în colaborare cu Remus Caracas şi G. Nicolaiasa), I-II, Bucureşti, 1907-1913, III, Craiova, 1931;

• Începătorii Academiei Române la 1866 şi 1867, Bucureşti, 1922;

• Album de paleografie românească (Scrierea chirilică) (în colaborare cu N. Cartojan), Bucureşti, 1926.

Ediţii

• Antim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari, Bucureşti, 1886;

• Dosoftei, Psaltirea în versuri, introducerea editorului, Bucureşti, 1889;

• Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii, I-II, prefaţa editorului , Bucureşti, 1896;

• Coresi, Întrebare creştinească, Buc

sursa - crispedia.ro