SCRISOARE ION KALINDERU , Administratia Domeniul Coroanei // 1910

stare foarte buna

format - jumatate a4

nr pag :1

originala 100%

Ioan Kalinderu (n. 28 decembrie 1840, București – d. 11 decembrie 1913) a fost un jurist, silvicultor și publicist român, membru titular (din 1893) al Academiei Române.[1]

Biografie

Ioan Kalinderu s-a născut într-o familie, se pare, de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost medicul Nicolae Kalinderu.[2]

Educație și cariera

În domeniu juridic

Ioan Kalinderu a urmat studiile liceale la București, iar cele universitare la Facultatea de Drept din Paris, unde și-a luat doctoratul. În magistratură a parcurs toate gradele și a ajuns consilier la Curtea de Casație și membru al Curții de Casație de la Haga.[1]

Carieră științifică

Pe baza unor lucrări de referință privitoare la dreptul și istoria Imperiului Roman, Ioan Kalinderu a fost ales membru corespondent (din 1887), apoi membru titular al Academiei Române (din 1893). În cadrul acesteia a îndeplinit funcțiile de:[1]

• vicepreședinte (1895–1898; 1901–1904);
• președinte (1904–1907);
• președinte al Secției de științe istorice (1895–1898; 1907–1910).

A avut un rol important în silvicultura românească, fiind președinte de onoare(1886) și apoi președinte executiv (1888-1913) al Societății „Progresul Silvic”[1], ce avea ca „organ de publicitate”[3] Revista Pădurilor.

Personalitate

Legătura cu regele

Ioan Kalinderu a fost consilier al regelui Carol I al României pe probleme juridice, economice, silvice și agricole.[1]

După înființarea Domeniilor Coroanei (1884), a fost numit administrator al acestora, funcție deținută până la sfârșitul vieții.[1]

Filantrop

Ioan Kalinderu fost un filantrop[1]:

• a donat Academiei Române colosala avere mobilă și imobilă primită prin testament de la Ioan și Elena Otteteleșanu (peste 900 ha de teren agricol și păduri, clădiri și importante sume de bani aflate în bănci);
• a finanțat dotarea adecvată a aulei Academiei Române, inclusiv pentru cumpărarea vitraliilor;
• Muzeul de artă „Kalinderu” din București este, de asemenea, ctitoria sa.[4] Este primul muzeu privat din România.[5]