acad Fanus Neagu-2 carti-Ingerul a strigat -BPT noua Nr 8; In vapaia lunii -povestiri-BPT veche nr 644 (B1536)

2 carti-academician Fanus Neagu

1)Ingerul a strigat; Seria BPT noua (Jurnalul National )-Nr 8;2009;319 pg;stare aproape noua

-Eugen Simion despre Fanus Neagu-?O senzualitate si o vocative din ce in ce mai rara in epoca postmoderna cand scrisul a devenit altceva: o tehnica,un scenario complicat,computerizat, o deconstructie anuntata etc. Din acest punct de vedere,Fanus Neagu este din alta clasa si vine din alta traditie.Pentru el, a scrie este a gasi cuvintele miraculoase.?

2)Fanus Neagu ?In vapaia lunii-povestiri; Seria BPT (veche) Nr 644; Ed Minerva;1971;409 pg plus 30 pag introducere;stare buna

-din cuprins: -Prefata de Nicolae Balota; - din vol Cantonul parasit-Tutunul;Ningea in Baragan (Olelie);Cocosul rosu;Lisca;Mostenirea; Somnul de la amiaza;Dincolo de nisipuri; Papusa;Om rau;Strigatul;Fantana;Dragaica;Puntea;Descoperind riul;O suta de nopti;Cantonul parasit; -din vol Vara buimaca: Vara buimaca;Luna,ca o limba de caine;Acasa;Zgomotul;Iarba vanata;Doi saci de posta; din vol Caii albi din orasul Bucuresti: Tarziu,cand zapezile sunt albastre; Caii albi din orasul Bucuresti; inainte de batalie;in zori,pe ploaie;In ajun de Anul Nou;Covorul violet;

-din Prefata de Nicolae Balota-Apele-ploaie,rauri,balti,marea-ofera imaginile preferate ale scriitorului. Uneori e abia ? un fir de apa coclita?,Calmatuiul,cel mai mic riu din Baragan,curgand printr-un fel de ?transee surpata?.Alteori e o adevarata garla,curgand insa la douazeci de metri adancime.Un fantanar cu vocative (?Asta a fost dorul meu pe lume;sa gasesc apa si sa-i dau cep sa curga,ca unui butoi cu vin?-in ?Fantana?) o simte galgaind in maruntaiele pamantului;el se apropie orbecaind de firul ei,sapand in intuneric,cu o arta asemanatoare mositului,pana cand-printr-un fel de tainica maieutica- o face sa iasa la iveala.E admirabila istorisirea acestei descinderi in adancuri urmata de revelarea apei curate.Ca o faptura vie apa bolboroseste,isi anunta apropierea, prin murmurul ei. Si iata gestul barbatului, dezlegand faptura acvatica din temnita ei subterana-?Am tacut si am infipt cazmaua ,rasucind-o. Apa a tasnit prin despicatura,galgaind (?)si-am privit ca la o minune.Apa urca intr-un singur suvoi , tremurator ca trestia ,pana la inaltimea capului meu.In gura fantanii atarna soarele turtit in ceturi si din pricina asta apa stralucea in zeci de culori.Ma uitam-suvoiul urca,inflorea o clipa langa fruntea mea si cadea. Era ca o prigorie legata cu ata de picior si care incearca mereu sa zboare.Mi-am impreunat palmele ,in chip de streasina ,peste suvita rece ca gheata si am coborat cu ea in pumn ,pana jos de unde pornea si mi-am spalat fata in unda neinceputa si-am baut must de iarba dulce.Dupa ce am baut,i-am dat drumul sa iasa toata la lumina?.Ca intr-o Geneza apocrifa ,in care nu Cuvantul ci gestul omului dezleaga si da viata elementelor apa se naste in aceasta povestire in care lirismul infuz al poetului evocand nasterea ia accente nostalgice.Fantanarul e un om safrsit.In fantanile sale din care pentru el au fost doar ?vinele de apa moarta? ,continua sa pluteasca ?inima pamantului?;oamenii vin sa scoata din ele apa vie si racoare. Patosul despartirii apelor de pamant asociat cu acela al unei iubiri ce face ,prin magie,sa sara izvoarele (?) Naratiunea lui Fanus Neagu vadeste o incarcatura lirica ori de cate ori motivul apei apare-intr-un fel sau altul ?in tesatura unei povestiri.Ce poate sa-I spuna un barbat unei femei care l-a fermecat? ?Esti frumoasa ca o fantana? ?Esti fantana a patra?Intaia,a doua si a treia s-au trasnformat in iele?tu esti a patra ,aceea care inviaza in prima noapte de primavera,trup inalt de fum,ireal, si deschide vinele tuturor fantanilor, si le curata galetile neumblate de cinci luni, si la ziua,daca nu ajunge indarat, daca s-a jucat prea mult,se schimba in izvor.Am trei izvoare aici,langa casa?(Doi saci de posta) /Caderea ploii,curgerea la vale a raului,alunecarea salupelor pe fluviu sunt ,indeobste,imagini euforice.Rareori,ploaia atunci cand se asociaza cu vantul se arata purtatoare de descompunere,devine semn de pierzanie. Un copil asculta astfel zvonul apasator al ploii ?Ploaia si vuietul ei departat,strain si parca de pierzanie a unor lumi ascunse si nedeslusite,scurgerea aceea de vant si de ape?? (In zori,pe ploaie). Reveriile pe care le naste apa sunt insa ,indeosebi pt sufletul juvenil,paradiziace.Un copil descopera universul acvatic (Descoperind riul) (?)Copilul patrunde,jucandu-se pe taramul miscator-altul decat acela obisnuit al pamantului de sub picioare-al apelor.Intr-o albie,ca intr-o barca ,se lasa dus la vale,calatorind intr-o lume de basm,asemenea (dar intr-un alt regim al elementelor) acelui copil dintr-o nuvela de Cehov care descopera in febra unei calatorii facute cu caruta,stepa.

/Nesfarsita si in acelasi timp inchisa,?campia? e spatiul-matrice al unor trairi ambivalente,elatiuni sufletesti si,totodata,convingeri nascatoare de anxietate.Mai degraba insa ,decat asemenea dilatari si contractiuni ale afectelor,o alta aventura,mai radicala, a fiintei se joaca in acest loc,in acelasi timp prea-real si imaginar al ?campiei?.Omul se pierde aici ca intr-un tinut al uitarii.Cineva spune? Numai sa nu te inghita campia,sa nu ma uiti.Aici,la noi,e pamantul uitarii,calci pe el si nadejdea se usuca,te ineaca fumul, te acopera noaptea ? (Acasa)

/?Dragostea insa,ca si viata,cere totul.Dragostea cere daruire deplina.Cine iubeste cu adevarat,duce in el ceva din frumusetea si nebunia marilor? (Cocosul rosu)