DINTI ALBI de ZADIE SMITH

DINTI ALBI

de ZADIE SMITH

EDITURA LEDA

568 PAGINI

DESCRIERE:

Intr-o lume perfecta, o astfel de carte nu si-ar fi avut locul. Ar fi fost considerata imorala, ilegala, ireala. Dar traim in anii cand imperfectiunea e recunoscuta iar oamenii ciudati fac istorie. “Dinti albi” are de toate: personajele sunt oameni ca si noi dar actioneaza contradictoriu, au dese crize de identitate, iti vine sa razi si sa plangi de parca mintea-ti joaca feste, dar ele sunt atat de fermecator-naucitoare incat cele peste 550 de pagini departe de-a fi o lectura lejera, numai plictisitoare nu este. Zadie Smith m-a condus intr-o lume contemporana mie dar cu dese intoarceri in trecut, m-a zapacit si m-a fermecat dar mi-a tinut spiritul treaz si obiectiv pana noaptea tarziu.

Cartea incepe cu secventa in care Alfred Archibald Jones divorteaza de mai nebuna sa sotie, Ofelia. In ciuda faptului ca nu era broken heart, el vrea sa se sinucida prin gazare pe Cricklewood Broadway. Dar n-apuca sa duca la bun sfarsit hotararea luata de Anul Nou pentru ca macelarul Mo il intrerupe nu pe motiv umanitar, ci pentru unul mult mai banal: era interzisa parcarea oricarui vehicul in acea zona (cu astfel de rasturnari de situatie inedite isi conduce autoarea cititorul in actiunea destul de incalcita). Archie Jones e surprins, moartea nu l-a vrut iar filozofia lui devine: “Viata si-l dorea pe Archie, il smulsese cu gelozie din gherele mortii si-l adusese la sanul ei. Desi acesta nu era unul dintre cele mai reusite specimene ale ei, Viata si-l dorea pe Archie, iar Archie, chiar spre surprinderea lui, isi dorea Viata.” – pag.15 Noul inceput il impinge pe invioratul Archie direct in bratele Clarei Bowden, o tanara negresa inalta, sleampata, cu un trecut amoros intrigant si fara dintii de sus. Aici apare prima legatura cu titlul cartii – intuiam ca e metafora, dar habar n-aveam spre ce ma indreptam. Cuplul Archie – Clara devine strans legat de familia Samad si Alsana Iqbal si prin intermediul lor autoarea descrie cu rafinament viata a trei generatii si a trei culturi diferite. “E mai bine sa te casatoresti decat sa arzi.” combinat cu “Nu trebuie sa legi gura boului care treiera.” e doar un exemplu din felul in care Zadie Smith isi tine cititorul implicat si amuzat.

Trecutul e un inceput. Archie si Samad se cunosc din timpul celui de-al doilea razboi mondial si desi sunt foarte diferiti ca fire, convingeri, educatie se simpatizeaza si trec peste acele timpuri grele. Nu eroismul i-a legat, ci, mai degraba, nevoia, imprejurarile si slabiciunile. Sotiile lor, Clara si Alsana nu se plac initial, n-au nimic in comun dar in timp devin apropiate, isi petrec timpul impreuna si se plang de sotii lor. Casatoriile lor nu sunt pline de romantism si de bucurie, nimic plin de pasiune doar resemnare si acceptare a situatiei. Singura forma de nemultumire o manifesta Alsana cand Samad il trimite fara stirea ei pe Magid in Bangladesh , pe dealurile Chittagong, dar protestul ei nu e patimas:

“Alsana se hotarase sa nu-i mai vorbeasca direct sotului ei. Pe parcursul urmatorilor opt ani, va fi hotarata sa nu-i spuna niciodata da, sa nu-i spuna niciodata nu, ci sa-l oblige sa traiasca la fel ca ea – niciodata sa nu stie, niciodata sa nu fie sigur; ii va tine ostatica sanatatea mintala, pana cand avea sa fie rasplatita pe deplin cu intoarcearea fiului ei preferat. Aceasta era promisiunea pe care si-o facuse, acesta era blestemul ei asupra lui Samad, si era o razbunare perfecta.”

Copiii lor dau farmec povestii si se metamorfozeaza in mod neasteptat: Millat este baiatul care iubeste necazurile, va deveni un drogat, adera la mişcarea fundamentalistă KEVIN (!) si-si dezamageste inevitabil parintii; Magid, fratele lui geaman, este copilul destept al sotilor Iqbal  si desi este trimis de-acasa timp de 6 ani va deveni mai englez ca englezii si va studia dreptul britanic; Irie – supraponderala la cei 15 ani este vesnic indragostita de Millat si va deveni mamica fara sa stie care dintre fratii gemeni este tatal, etc. Problema imigrantilor este des atinsa, dragostea nu e corazon dar pluteste in aer, realitatea e brutala dar nu e redata agresiv, istoria e comentata si interpretata iar speranta ramane optiunea finala. Uneori detaliile mi s-au parut inutile dar contureaza conflictele si multitudinea de personaje antrenate intr-un complex de intamplari. Valorile morale coexista cu ura, bigotismul, rasismul, fanatismul dar e normal sa fie asa cand musulmani, negrese, martori ai lui Iehova, chelneri, lesbiene si drogati sunt pusi fata-n fata si interactioneaza. Ritmul e alert, mozaicul e complex si toate intrigile conduc subtil spre finalul teatral. Problemele tratate sunt serioase dar tonul e lejer si accesibil iar dintii ating simboluri si interpretari multiple (unele cred ca mi-au scapat). Un dinte sensibil devine egal cu emotie, intepatura, durerea e aceeasi cu incalecarea urata a doi dinti, razbunarea e prea-cunoscuta Dinte pentru dinte. Statutul social e redat tot cu motivul de dinti:  dinţii intacţi dau impresia de putere, curăţenie, sănătate, siguranţă de sine iar cei inegali, stambi, galbeni sau lipsa redau saracia, ignoranta, prostia sau inadaptarea.

Citind “Dinti albi” am uitat de agitatia cotidiana si am fost partasa la o lume noua, vie si energica fie ca eram cu gandul in Londra, in Jamaica, Turcia, Bangladesh sau India. Mi-am asumat riscul de a simti sentimentele, durerea si zbuciumul protagonistilor si m-am regasit cate putin in fiecare dintre ei. Nu e usor sa scrii ca Zadie Smith si nici s-o citesti, sa intelegi subtilitatea si complexitatea umana. La ea scrisul e amuzant-complicat si trebuie rabdare si receptivitate ca s-o urmaresti si s-o apreciezi.

“…Traditia inseamna cultura, iar cultura ducea la radacini, iar acestea erau bune, acestea erau principii de neclintit. Asta nu insemna ca el putea sa se conduca dupa ele, sa le respecte sau sa traiasca asa cum cereau ele, insa radacinile sunt radacini iar radacinile sunt bune. N-ai ajunge nicaieri daca i-ai spune ca si buruienile au radacini, sau ca primul semn al dintilor care cad e ceva putred, stricat, aflat undeva adanc in gingii. Radacinile au ceva salvator, erau franghiile pe care le arunci ca sa salvezi pe cineva de la inec, sa raspunzi la SOS.”

- pag.208

CARTEA  ESTE IN STARE FOARTE BUNA, BINE INTRETINUTA, NOUA

VIZITATI SI CELELALTE LICITATII ALE MELE!

PENTRU ORICE INFORMATII FOLOSITI FORUMUL SAU DISCUTIILE PRIVATE!

PRET: 35 RON + TAXELE POSTALE (8 RON)