JN 173 - Oameni din Dublin - James Joyce

Toate povestirile sunt fragmente ale condiţiei umane, dramatice prin lipsa lor de speranţă, din viaţa apăsătorului Dublin: au ca personaje oameni simpli, cu vieţi pline de greutăţi şi defrustrări, cu toţii prinşi în mecanismul necruţător şi impasibil al oraşului.

Joyce aşa vedea Dublinul şi despre asta voia să scrie în povestirile sale: „Intenţia mea a fost să scriu un capitol din istoria morală a ţării mele şi am ales Dublinul ca scenă pentru că oraşul mi-a parut a fi centrul paraliziei. Am încercat să-l prezint publicului în patru ipostaze: copilărie, adolescenţă, maturitate şi viaţă publică“.Povestirile vorbesc, în fond, despre înstrainare şi ratare, despre limitele umane, despre felul în care viaţa cu circumstanţele ei, simbolizate aici de marele organism al oraşului, subjugăşi macină destinele oamenilor.”