VASILE MANUCEANU - Perla diavolului [roman istoric]

ed militara, 1976

184 pag, stare buna

Vara anului 1572 venise cu arsita mare. Peste palak-le si turlele trufase ale Cracoviei, invelite eu plumb si cu arama aurita, soarele revarsa vapai nemiloase, facindu-le sa scinteieze ca rugurile dar fara sa poata risipi fiorul intristat 'si mohorit care stapinea cetatea de o bucata de vreme. Pe zidurile palatului Jagellonilor, innegrite de ani, spinzurau inca zabranicele ca niste aripi sumbre, neputincioase, iar in catedralele si bisericile asemeni indoliate cintarile funebre nu mai sfirseau si fumul facliilor plutea pe sub bolti ca o negura deasa. Regele Sigismund August se savirsise din viata dupa o lunga zacere si putrezea acum in uriasa lui cripta, insa slujbele de pomenire se tineau sir, cu tot atita jale si maretie, iar chipurile tuturor, sleahtici si oameni de rind. erau la fel de grave, framantate de neliniste si indoiala. Moartea bunului rege ii mihnise, fireste, dar astfel de mihniri se uita - mortii cu mortii, viii cu viii - si alta era pricina tulburarii obstesti. Regatul Poloniei ramasese fara cir-muitor si inca nu se stia a cui mina va ridica gloriosul si nefericitul sceptru. Erau pomenite pe rind numele unor principi si ale unor puternice familii domnitoare ; se nasteau sperante, se aratau nemultumiri, impotriviri si zi-zanii, iar sfatul tarii nu mai cunostea odihna. Dupa zvonurile care-i ajungeau la urechi, norodul se uimea ori se ingrijora, gindindu-se mai mult la nevoile sale sau la furtunile ce ar fi putut sa se stirneasca si care mai batusera de-atitea ori in lungul veacurilor, cu aripa de singe si foc