40 de zile

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru si o Floarea Soarelui. Intr o zi, Zmeul i a dat Florii un bat si o ata, ca un fel de undita, si i a spus: ?Ai incredere ca, atata timp cat stau langa tine, batul e prins de cer si nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s a agatat de funia batului, a urcat pe inima, a inchis ochii si a inceput sa se legene. Fiecare bataie a inimii tinea locul unei caramizi. Asa isi construiau lumea. Dupa cateva veacuri, Floarea Soarelui a atins din greseala Cerul. S a speriat atat de tare de fericire, incat a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cat sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamant si intr o secunda sa se faca tandari. Cand Zmeul s a intors, a fost prea tarziu. Fiecare mangaiere pe care i o broda pe suflet nastea o lacrima. Si fiecare lacrima facea sa creasca n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactusi este povestea celor care au indemanarea sa (se) minta.