Din viata familiei Ion C. Bratianu (1821-1891)

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu totii – copiii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanta de regina. Desi mica, parea si devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasa ca doamna batrâna, batrâna, o frumusete imperiala si doar aparent distanta, aristocratica... Se plimba repede si energic, zilnic, la sosea, de la un capat la celalalt si înapoi, sau în padurea, pe atunci pustie si minunata, de la Baneasa... Povestea minunat episoade din copilaria lor [a fratilor Bratianu]... Era foarte culta. Iubea si cunostea muzica în profunzime. În casa ei se dadeau concerte de camera si cânta sonate George Enescu... Mai ales avea un mare simt al dreptatii si egalitatii. Ea a organizat si întretinut caminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în tara. La fel, tot ea a înfiintat si si-a dat timpul si energia ei totala pentru un camin de batrâni, model... Traia singura de tot în casa ei atât de frumoasa, înconjurata de mobila, tablouri si bibelouri minunate... Avea o vitalitate si o agilitate absolut extraordinare pâna s-a îmbolnavit... Nimeni din familie nu a stiut ca e bolnava, nimeni... Tanti Bi detesta slabiciunea, lacramarea, vaicareala, mila. Era o stoica." (Pia Pillat, în Sufletul nu cunoaste distantele)"