VASILE MILITARU = ILINCA, POEMA ISTORICA IN TREI PARTI, 1917 // MANUSCRIS ORIGINAL, prima carte scoasa de autor

STARE  - PANZA COTORULUI, TREBUIE FIXATA MAI BINE.
PER TOTAL ,MANUSCRISUL ESTE IN STARE BUNA

AN - 1917

MANUSCRISUL ESTE FORMAT DIN CCA 150FILE BATUTE LA MASINA .FILELE POARTA CORECTURILE AUTORULUI - VEZI FOTO.

COPERTA SI PAGINA DE GARDA SUNT REALIZATE  DE AUTOR.PAGINA DE GARDA POARTA SEMNATURA AUTORULUI.

PE ULTIMA PAGINA A MANUSCRISULUI, AUTORUL A LASAT O ADNOTARE.

FORMAT MANUSCRIS :21,5 * 18 CM.

MANUSCRISUL ESTE PRIMUL VOLUM EDITAT DE AUTOR.

MANUSCRISUL ESTE ORIGINAL 100%.

SUNT DE ACORD CU ORICE TEST DE AUTENTIFICARE ,IN PRIVINTA MANUSCRISULUI.

Biografie

Născut într-o familie foarte săracă de țărani (plugari), face doar patru clase. Debutează cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri, Strop de rouă, îi apare în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu) începe să publice în ziarul Universul între anii 1927–1930. Devine cunoscut printr-o serie de fabule publicate în publicațiile Drum nou și Porunca Vremii[1], fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Pentru volumul Psaltirea în versuri (1939) va fi premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne Divina zidire, la care a lucrat peste 25 de ani. Divina Zidire reprezintă Biblia versificată și ilustrată. În perioada interbelică s-a impus ca unul dintre cei mai agresivi reprezentanți ai literaturii cu tentă xenofob-rasistă. În literatura lui Militaru se manifestă toate registrele caracteristice pentru mentalul românesc extremist, identificate de Ruxandra Cesereanu: "subuman, igienizant, infracțional, bestiariu, religios, putrid-excremențial, funebru, libidinos, xenofob". [2]

S-a căsătorit cu Ecaterina (Telly) Barbu și a locuit în București. După anul 1933, se apropie de Mișcarea Legionară și dedică legionarilor mai multe poezii, printre care Purtătorii torței și Bucură-te țară. Poeziile legionare se vor publica în volumul Temelie de veac nou, apărut în aprilie 1938 la Editura Cartea Românească, sub pseudonimul Radu Barda. Această creație avea să fie unul dintre capetele principale de acuzare în procesele politice ce vor urma. Vasile Militaru alege să semneze o parte dintre poeziile sale cu pseudonimul Radu Barda. Tot cu acest pseudonim semnează articole și poezii violent antisemite în ziarul Porunca vremii, ziar subintitulat Tribuna zilnică de luptă național creștină.

După instaurarea comunismului, poetul reușește să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări. Însă la un moment dat i se cere să-și folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său este categoric: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul”.[3] Ca urmare a acestui refuz, datorită trecutului său legionar și a operei sale religioase, este arestat la 8 ianuarie 1959. Detenția o face la Pitești, unde va fi torturat crunt în ciuda faptului că la data arestării avea 74 de ani. De la Pitești este transferat la închisoarea din Craiova, unde se va judeca și procesul său. Sentința a fost dată la 20 iunie 1959.

Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale; la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise; la 10 ani de degradare civilă, confiscarea totală a averii personale plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată. Bătrânul Vasile Militaru, în vârstă de 74 ani, a primit o condamnare de 32 ani, urmând să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani. Securitatea a incendiat toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului. Vasile Militaru: „Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”.[3]

Vasile Militaru este autorul real al celebrei poezii A venit aseară mama, dedicată prietenului său George Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coșbuc. George Enescu a pus-o pe note în scurt timp fiind o capodoperă a genului. A fost bun prieten cu Sandu Tudor.

Opera

• Ilinca. Harul busuiocului, Bucureşti, 1917;

• Stropi de rouă, Bucureşti, 1919;

• Graur cel nesocotit, Bucureşti, 1924;

• Cântarea neamului, Bucureşti, 1925;

• Icoane scumpe, Bucureşti, 1925;

• Doina, Bucureşti, 1927;

• Un capitol din istoria culturală a ţării. Începutul ateneelor populare din capitală, Bucureşti, 1927;

• Fabule, Bucureşti, 1928;

• Viermi şi stele, Bucureşti, 1936;

• Curcubee peste veac, Bucureşti, 1937;

• Vorbe cu tâlc, Bucureşti, 1931;

• Psaltirea în versuri, Bucureşti,1933;

• Chiot către neamul meu, Bucureşti, 1936;

• Treziţi-vă, români!, Bucureşti, 1936;

• Cântecile vinului, Bucureşti, 1936;

• Ben-Hamar cântă. Poeme arabe, cu desene de Ştefan Constantinescu, Bucureşti, 1936;

• luda, cu desene de Petre Lazăr, Bucureşti, 1937;

• Temelie de veac nou, Bucureşti, 1938;

• Fii gata, române!, Bucureşti, 1939;

• Merele de aur, Bucureşti, 1941;

• Eroii de la Stalingrad, Bucureşti, 1943;