PESCUIT LA RAPITORI IN APE DE SES de VICTOR TARUS

PESCUIT LA RAPITORI IN APE DE SES

de VICTOR TARUS

240 PAGINI

EDITURA METEOR PRESS

Dimensiuni : 13 x 20 cm

DESCRIERE:

Cu sau fara pesti in traista, dupa o partida de pescuit pe raurile ori lacurile din campie pescarul va fi, cu siguranta, cel castigat, caci iesirea in natura ii ofera nu numai prilej de sport, de agrement, ci si ocazia de a descoperi oameni, locuri, ape.

Dupa o scurta descriere a conditiilor si a factorilor ce influenteaza mediul acvatic, Victor Tarus descrie particularitatile ce diferentiaza pestii rapitori si comportamentul acestora; caci, pentru a-si alege metoda potrivita, modul de a folosi nalucile sau momelile, pescarul trebuie sa aiba nu numai cunostinte despre apele spre care-l poarta pasii, despre ustensilele simple ori sofisticate, ci si despre pesti.

Din cuprins:

- Cleanul - vigilenta intruchipata;

- Avatul - campionul atacului;

- Bibanul - profesor pentru cei mici, dar si pentru cei mari;

- Salaul - stapanul adancurilor;

- Stiuca - rapitorul numarul unu;

- Somnul - uriasul apelor;

- Muste artificiale si rapitori.

Fragment din carte:

SALAUL - STAPANUL ADANCURILOR
Rapitor de soi, peste cu carne alba, la fel de apreciata ca aceea a salmonidelor, salaul castiga teren acolo unde nu a patruns decat in ultimii ani ori trezeste nostalgia zilelor bune din trecut, pe meleagurile unde oamenii n-au stiut sa-i arate pretuire, ocrotindu-1. Sunt destui unditari care-1 cauta nu atat pentru calitatile gastronomice ale carnii, ci mai ales pentru felul aparte in care se prinde. Gustul pescuitului este uneori mai puternic decat acela al... rasolului.
Pescarul poate descoperi, daca are rabdare, calitatile sportive ale acestui peste rapitor, ce ramane ascuns cu discretie prin zonele cu ape mai curate ale marilor lacuri, raurilor si Dunarii.

Daca bibanul ori stiuca urmaresc si ataca pestisorii aproape oriunde, in adancuri, intre ape, in apropierea suprafetei, chiar sarind din apa cu plescaituri zgomotoase, salaul se lasa mai greu descoperit, dovedindu-se ceva mai retinut, mai putin dornic de zarva.

Vanarea maruntisului reuseste si fara ?publicitate"... sonora. Dupa ce si-a prins obisnuita prada, stapanul adancurilor prefera sa coboare in lumea tacerii, careia ii apartine nu numai la propriu...
Nici biban, nici stiuca
Desi mai putin cunoscut, salaul este lesne de identificat chiar pentru cei ce-l vad intaia oara.

Corpul sau prelung seamana mai mult cu cel al stiucii decat cu bibanul cu care este inrudit.

Straiul in culori discrete, trecand de la alb spre cenusiu verzui pe spinare, brazdat cu dungi intunecate pe flancuri, il face sa treaca aproape neobservat. inotatoarele viguroase, solzii mici ce-l invesmanteaza ca intr-o platosa, gura mare, taiata drept, puternica, tradeaza un veritabil vanator al adancurilor. Stizosteidon lucioperca este, dupa cum il arata si numele, asemanator stiucii (lucio), de aspectul careia il apropie forma corpului si falcile cu dinti taiosi, dar si bibanului (perca), avand inotatoare asemanatoare cu ale acestuia din urma.
Salaului i s-ar putea spune, deci, stiuca-biban, dar si biban-stiuca. Cei ce nu se multumesc doar cu aparentele, se pot convinge de asemanarile, dar si de deosebirile dintre speciile in cauza, si in ceea ce priveste comportamentul.
Salaul traieste in adancuri, si prefera apele limpezi si curate, mai oxigenate, cu fundul stabil.

Particularitatile morfologice dovedesc acest lucru: coloritul pal, intr-o imbinare de culori cu treceri aproape imperceptibile, dar mai ales privirea sticloasa, ochii mari, patrunzatori, ireali parca.

Ar fi insa o greseala sa se creada ca salaul ataca numai condus de stimulii vizuali.

Asa ceva nici n-ar fi posibil.

Linia laterala bine conturata este, acolo, in semiintunericul din adancuri, principalul organ pe care se bazeaza orientarea si mai ales vanatoarea.
Simtul olfacto-gustativ nu trebuie nici el trecut cu vederea. S-ar crede ca salaul este lacom.

Ramanand in adancuri, el aduna si pestisorii raniti, bolnavi sau morti, motiv pentru care se introduce, cu rol de sanitar, in crescatoriile de ciprinide. Am putea spune ca ?lacomia" este... cu folos. Usurinta cu care salaul gaseste ?bucatica" sau ?imbucatura" de peste pusa in carlig se datoreaza tocmai sensibilitatii la stimuli olfacto-gustativi.
Salaul este important nu numai pentru piscicultura. Mentinerea sau cresterea populatiei de salau constituie un eficient control al poluarii apei. in cele poluate, situatie in care se afla, din pacate, cea mai mare parte a raurilor si lacurilor, intre primele specii care dispar se afla salaul. Aceasta ?disparitie" ar trebui sa constituie un semnal.

A scazut populatia de salau - calitatea apei este in pericol! Sunt anumite lacuri populate cu salau, biban si stiuca in care frecventa capturilor de rapitori alterneaza de la un an la altul. intr-un an musca mai bine stiuca, urmatorul e dominat de biban si ?ceva" salau, iar intr-al treilea predomina salaul, celelalte specii fiind in regres.

Afirmatia este... optimista si exprima de fapt o dorinta. in ciuda aparentelor... sunt din ce in ce mai putine ape ?de salau".
Nu numai ca o curiozitate in comportamentul salaului, dar si ca masura de adaptare, primavara, dupa depunerea icrelor in locuri cu fund curat, pe pietre, radacini sau craci, masculul ramane permanent in apropierea cuibului pe care il apara de orice agresor potential. Prin miscarile aripioarelor pestele mentine un curent usor, ferind icrele de depunerile de mal, imbunatatind conditiile de ?incubare", deoarece apa este constant primenita.

Poate si acestui devotament patern ii datoreaza pescarii bucuria de a mai prinde cate un salau.
intre viu si naluca
Salaul se hraneste cu tot felul de pestisori, specii fara valoare economica, cum sunt obletii, guvizii de apa dulce, babustile sau tiparii. Pentru numerosi pescari, prinderea salaului se rezuma la folosirea ca momeala a acestor pestisori, vii sau prinsi in monturi speciale; metoda traditionala, la ?bucatica" de peste, da uneori chiar rezultate mai bune decat folosirea pestisorilor vii.

Orice rapitor se lasa mai usor inselat cu momeli naturale. Atractia acestora este... atractia vietatii.

Si totusi... inainte de a porni la drum fiecare pescar trebuie sa-si puna intrebarea: este oare mai important cat prinde ori conteaza in egala masura cum, sau cu ce pescuieste. Raspunsul odata gasit, lucrurile devin mai simple.
Sigur este ca salaul se prinde si cu naluci. indemanarea si iscusinta in a le folosi nu se castiga nici ravnind la vecinul care da cu pestisor viu, nici plimband cine stie ce naluca prin apa pentru a te afla in treaba.

Mai greu va fi ca dupa prima nereusita, si bine ar fi ca ?ghinionul" sa se sparga de la inceput, pescarul sa nu renunte.
in privinta avatului, stiucii sau bibanului, disputa ?naluca-viu" a fost transata pentru un mare numar de pescari in favoarea ?artificialelor". De ce pescarul n-ar acorda credit rafinamentului, spectaculozitatii, perseverentei, observatiilor de finete, manierei aparte pe care le impune prinderea salaului cu naluci?
Locuri ?anume"pentru salau Raspandirea naturala cuprinde o arie larga in Europa, incepand cu tarile scandinave pana in Balcani, din zona centrala, in special bazinul Dunarii, si pana dincolo de Nistru, spre Muntii Urali.

Cu mai bine de o suta de ani in urma a inceput introducerea treptata in multe fluvii si lacuri din vestul continentului.

in Romania salaul populeaza majoritatea afluentilor Dunarii din cursul mijlociu si inferior, ca si unele lacuri si balti din zona de ses si de deal. Lacurile litorale, chiar cele cu apa salmastra, sunt, de asemenea, un mediu de viata prielnic acestei specii, ale carei rezistenta si adaptabilitate in apele marii sunt cunoscute. Complexul Razelm-Sinoe constituie, de altfel, mediul acvatic tipic pentru specie, salaii de peste 10 kg nefiind aici o raritate.
Raspandit atat in apele curgatoare mari, cat si in lacuri, salaul nu traieste chiar in orice balta.

Exigentele sale pentru o apa de calitate sunt ridicate. Exista locuri pe Dunare, canale prin care se evacueaza apele unor bazine amenajate, sau, bineinteles, in Delta Dunarii, in care pescuitul salaului este pe primul loc in comparatie cu al altor specii.
Aglomerari de salau se intalnesc in multe locuri de-a lungul canalului Dunarii, dar si in apele Prutului, Siretului ori in acumularile create prin bararea cursurilor. Salaul prefera locurile adanci, unde curentul se mai domoleste, iar fundul este nisipos sau pietros, ori confluentele unde curentul sapa cotloane nebanuite in roca relativ moale a fundului.
in apele statatoare lucrurile devin ceva mai complicate pentru pescarul pornit sa caute salaul.

Preferinta acestuia pentru ape oxigenate, cu un usor curent, il face sa se mentina pe firul apei, de la stavilar pana la varsare.
Ce posibilitati stau la indemana pescarului spre a descoperi firul apei? Daca pescuieste deseori in lacul respectiv, are ocazia sa stabileasca, atunci cand nivelul este foarte scazut, traseul sinuos pe care acesta il urmeaza.

Uneori, peste iarna, firul apei este singura portiune in care mai ramane... apa. Pescarul memoreaza in functie de anumite repere, acest traseu. Altfel, nu-i ramane decat sa caute salaul pe intreaga suprafata, intiparindu-si in memorie, de fiecare data, locurile in care a prins peste.
Lacurile de acumulare din zona de deal si campie, suprafete de sute de hectare, cu adancimi pornind de la cativa metri la zeci de metri, ofera, la randul lor, conditii din cele mai favorabile dezvoltarii salaului.

De multe ori, exemplarele prinse aici concureaza ca talie cu cele din Dunare ori lacurile litorale.

Gasirea locurilor unde se atin salaii nu este insa o treaba usoara. Si in acest caz, natura si configuratia fundului, adancimea si limpezimea apei, existenta unui usor curent influenteaza concentrarea ori dispersarea salailor.

Pozitia si intinderea locurilor in care salaul musca trebuie memorate cu grija. Zonele pline de craci, radacini ori cocioace pe fund trebuie explorate cu atentie. Prezenta scoicilor poate constitui si ea un indiciu.

Aici, pescarul poate da peste salai chiar daca apa nu este mai adanca de 1-2 m.
Indiferent de apa, salaii tineri - strapazani sau ciopici, cum ii numesc pescarii - vaneaza in carduri de cateva exemplare. O captura este urmata de o alta, cam de aceeasi marime. Exemplarele adulte prefera apele adanci. in cautarea pestisorilor, se mai a-bat si prin locuri cu apa mica. Salaii mari sunt solitari si stau in locuri ferite.

Daca zona este propice, chiar si acestia vaneaza la mica distanta unul de altul, ceea ce poate crea uneori impresia ca se atin in card.
Indiferent de marimea pestelui, pescarul cauta salaul acolo unde acesta vaneaza, adica aproape de fund, chiar cu riscul de a agata naluca prin bolovani, trunchiuri sau radacini. Uneori, mai ales la confluente, salaul vaneaza intre ape si, mai rar urmareste pestisorii la suprafata. in asemenea momente, salaul ataca fara zgomot, fara plescaituri, prezenta sa fiind tradata numai printr-o involburare usoara si agitatie prin ?maruntis".

Urmeaza cateodata un sunet, aproape imperceptibil, si dara caracteristica sunt singurele marturii certe ale celor petrecute sub oglinda apei.
Salaul este sperios si circumspect, indepartandu-se sau ascun-zandu-se la sesizarea miscarii sau a zgomotului, fie ca acestea vin de pe mal sau din ambarcatiunile de pe lac. De aceea, la pescuit, mai ales din barca, este indicat ca pescarul sa nu faca miscari de prisos, sa vasleasca cu grija, si in niciun caz sa nu loveasca barca.

Daca alti rapitori ?cauta" malul, salaul nu sta langa maluri decat daca sunt foarte abrupte si apa suficient de adanca, ori in perioada depunerii icrelor. Din barca pescarul are incredere ca poate recupera naluca in caz de agatare, deci o va lasa sa evolueze in imediata apropiere a fundului, chiar in locurile cu agatari frecvente, sporindu-si considerabil sansele de a prinde salau.
Nu putem incheia aceasta scurta prezentare a locurilor in care trebuie cautat salaul fara a sublinia importanta pe care o are memorarea exacta a pozitiei pe apa, lucru doar aparent simplu.

Uneori este necesar ca pescarul sa retina chiar directia de lansare, schimbarile necesare in raport de anotimp, starea vremii, pozitia soarelui, vant si...

Toate acestea, fac parte din ceea ce se numeste simtul apei, pe care unii il au, altii il dobandesc.

CARTEA ESTE IN STARE FOARTE BUNA, NEFOLOSITA, NOUA

PENTRU MAI MULTE DETALII FOLOSITI FORUMUL SAU DISCUTIILE PRIVATE

VIZITATI SI ALTE LICITATII ALE MELE!

PRET: 19 LEI + TAXELE POSTALE