Ciocoii vechi si noi - 113406

Dincolo de miza estetic? a c?r?ii, seriile succesive de cititori au fost fascina?i fie c? au vrut, fie c? nu, ?n tot acest r?stimp, de fenomenul ce constituie substan?a romnanului: ciocoismul, forma rom?neasc? a parvenitismului, a venalit??ii ?i l?comiei, a lipsei de repere morale, a mitoc?niei agresive ?i viclene, a exhibi?ionismului ?mbuiba?ilor ?i ?ng?mfa?ilor. Ciocoismul repugn?, aproape tuturor, la prim? vedere, dar el st? ascuns probabil ?n fiecare dintre noi; suntem obliga?i s? vedem c? mereu sunt create condi?ii ?i motive pentru rena?terea lui; nimic nu-l poate st?vili cu totul, cel pu?in p?n? acum. Iat?, o constatare deconcertant? pentru oricine mediteaz? serios ?i-n tonalitate responsabil? despre centrele de imoralitate din spa?iul nostru public. Parafraz?ndu-l pe Spinoza, autorul Eticii, am putea spune c? unei pasiuni ?i unui viciu nu le po?i opune cu folos, dec?t ceva egal ?n for??, dac? nu ceva mai tare dec?t ele. Deocamdat?, ciocoismul este, din p?cate, un viciu activ, iar adev?ratele virtu?i ale vie?ii democratice ? polite?ea, spiritul de dreptate, cinstea, simplitatea, loialitatea, pruden?a, toleran?a, bl?nde?ea curajoas? ?i curajul bl?nd, grija ?i iubirea ? apar ca valori morale ?i for?e suflete?ti lipsite de vlag?.