Miere salcam 275g Apimond

Mierea de salcâm - de culoare alb-galbuie, este parfumata si limpede. Are multa finete si discretie, ceea ce o face sa fie mult apreciata de catre copii. Îndulceste alimentele si ceaiurile, fara sa le denatureze gustul. Este saraca în glucoza si bogata în fructoza, ceea ce o face sa cristalizeze foarte lent. În mod obisnuit, se considera ca ramâne fluida pâna la un an, dar daca este pura, poate sa nu cristalizeze mai multi ani.Datorita continutului scazut de glucoza, ea poate fi consumata cu moderatie si de catre pacientii diabetici. Sunt permise 1-3 lingurite pe zi. La pacientii cu diabet (în special de tip 2), mierea în cantitati mici, pe stomacul gol, poate diminua si stabiliza glicemia.Experimente prospective mai vechi s-au facut pe loturi de persoane dintre care unele consumau drept îndulcitor doar zahar, iar altele consumau doar miere. Urmariti pe mai multi ani, s-a observat ca acei ce consuma zahar fac diabet în rata obisnuita, dar consumatorii exclusiv de miere nu se îmbolnavesc de diabet.La Universitatea Tor Vergata, din Roma, prof. Antonella Canini si echipa ei desfasoara studii asupra capacitatii antitumorale a mierii. Pe culturi celulare de melanom bovin, s-a evidentiat ca mierea de salcâm în diluatie de 1/40, exercita, în 24 de ore de la tratare, un efect inhibitor celular de 35-45%.Mierea de salcâm este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, regulator intestinal, indicata pentru suferinte gastrice, în tratamentul asteniei si al nevrozelor. Mierea provine din apicultura ecologica româneasca si este recoltata prin metode traditionale din zonele de ses, deal si munte.Albinele culeg nectarul florilor si printr-o alchimie stiuta doar de ele îl transforma în miere.Este un sortiment deosebit, conditionat la temperaturi de pâna la 37ºC pentru a-si pastra intacte toate calitatile nutritionale : enzimele, vitaminele, precum si aroma naturala specifica sortimentului.Datorita gustului sau fin este apreciata de majoritatea consumatorilor.Astazi, când se discuta cu îngrijorare despre sfârsitul erei antibioticelor de sinteza, care nu mai pot face fata rezistentei crescute a microbilor, ar fi poate timpul sa ne reamintim despre antibioticele naturale, a caror forta a fost dovedita si de stiinta moderna: mierea de albine, propolisul si uleiurile volatile. Variabilitatea naturala a compozitiei acestor produse asigura adaptarea lor la schimbarea îngrijoratoare a germenilor nocivi. În natura neatinsa de mâna omului, nu se mentioneaza epidemii microbiene la plante, albine sau animale. Acolo, plantele secreta acele substante care mentin germenii sub control; rasinile le protejeaza mugurii, bobocii si mladitele tinere, uleiurile volatile apara plantele si curata aerul din jur. Animalele salbatice si domestice care consuma o hrana naturala sunt sanatoase. Albinele recolteaza de la plante nectarul sau seva pentru miere, iar rasinile pentru propolis le folosesc în cuibul lor, pentru curatenie si sanatate.Oamenii pot alege sa-si regaseasca sanatatea, utilizând produsele albinelor, adevarate sublimate ale produselor vegetale. Sta în puterea noastra sa fim întelepti, sa traim frumos, în armonie cu plantele si albinele, tovarasi de drum, de la facerea lumii.