Enciclopedia religiilor. Vol. 2

„ Religiile reprezinta cadrul, suportul ?i câteodata motorul unei vieti spirituale care capata sens doar daca este traita ca fiind unica ?i individualizata. De aceea religiile apar câteodata ca o constrângere, ca o haina inutila impusa diversitatii comportamentelor spirituale. Religiile se adreseaza, fiecare în felul ei, nevoilor spirituale. Acestea se confunda frecvent cu alte elemente de natura psihologica, precum nevoia de apartenenta la o comunitate sau la o traditie, bucuria de a participa la o ceremonie, fascinatia pentru necunoscut, dorinta de a progresa, teama de viitor… Fiecare dintre noi poate avea asemenea sentimente fara sa fie adept al unei religii, însa nevoile spirituale sunt de alta natura ?i nu pot fi reduse la simple fenomene psihologice. Religiile sunt doar un mijloc prin care ne putem apropia de Dumnezeu. Ele nu au sens fara ajutorul lui. Fiind «administrate» de om, religiile sunt limitate ?i rolul lor este acela de a ne ajuta sa ne împlinim destinul în Dumnezeu. Ele sunt folositoare în masura în care ne învata sa devenim responsabili ?i sa cautam pacea ?i iubirea, apelând la toate resursele noastre.“