CASTRAVETE AMAR (mormodica charantia) - INSULINA VEGETALA - plic cu 10 seminte

CASTRAVETE AMAR

(mormodica charantia)

- plic cu 10 seminţe recoltate în Octombrie 2014

INSULINA VEGETALĂ

Momordica charantia este de origine necunoscută, dar se întâlnește în regiunile tropicale și subtropicale din Africa, Asia și Australia. Este un gen de plantă din familia Cucurbitaceae cu 45 specii de plante anuale sau perene. Castravetele amar cum i se mai spune, reduce glicemia cu până la 54 %. Poate fi consumat crud, în salate sau sub formă de pulbere. Semințele se pot cultiva pe câmp, în seră sau solar. Necesită căldură și suport de susținere pentru cățărare. O plantă poate produce până la 30 de castraveți amari.

Descriere și plantare
Planta în sine este asemănătoare viței de vie, o plantă agățătoare cu flori galbene delicate și frunze adâncite. Iubește soarele și umiditatea scăzută și necesită udare regulată. Fructele sale ovale și lungi de culoare verde, texturate, sunt la fel de crocante ca un castravete, dar extrem de amare pentru papilele gustative. Atunci când fructele sunt coapte, acestea se rup cu un pocnet caracteristic. Acestea sunt recunoscute pentru proprietățile lor medicinale. Castravetele amar poate fi crescut și de cultivat chiar în curtea casei. Planta necesită în jur de 90 de zile de vreme caldă pentru a produce o tărtăcuță de calitate. Și clima din România permite dezvoltarea acestei plante în conditii optime dar o puteți cultiva și în vase de 5 litri sau jardiniere. După însămânțare, Mormodica dezvoltă frunze în aproximativ 11 zile și flori de la 40 la 50 de zile. După fertilizare, fructele se vor dezvolta în aproximativ 10 zile.

Moduri în care se folosește castravetele amar pe mapamond
În bucătăria chinezească se folosește ca kǔguā aburit sau la tigaie, adăugat la supe chinezești sau introdus într-un fel de mâncare tradițională, în combinație cu carne de porc, ceapă, ghimbir și sos de fasole neagră.
În bucătăria japoneză, inclusiv bucătăria Okinawa este numit Goya și este frecvent pregătit sub formă de chanpurū: sote cu tofu si carne.
În Vietnam este folosit pentru a face perfuzii.
În bucătăria indiană este numit balsam de pere. Balsamul de pere poate fi consumat crud, feliat. Înainte însă trebuie ținut câteva ore în sare, apoi se clătește de mai multe ori. În acest fel se măncâncă cu vinaigrette.
Pepenele amar este folosit mai ales în China și India pentru virtuțile sale medicinale, inclusiv infuzia împotriva diabetului zaharat.
În Haiti, această plantă se numește Assorossi. Este folosită pentru a “purifica sângele.” Ei folosesc frunzele ca un ceai pentru a trata mâncărimi, indiferent de originea sa.
În vestul Africii în regiunea Togo, această plantă este folosită sub numele de Anyanran în anumite ritualuri.
În Senegal, ea este cunoscută sub numele de Mbeurbeuf și folosită împotriva diferitelor afecțiuni ale pielii.
În Mayotte, margouézi este folosit împotriva durerilor de stomac precum diaree sau colici la copii.
Pentru Filipine, acesta este principalul ingredient pentru mâncăruri tradiționale Ilocanos.

Proprietăți terapeutice, contraindicații și efecte adverse ale plantei
Conform unor studii recente, extractul de pepene amar a scăzut cu 60% tumorile stomacale. Castravetele amar contribuie la susținerea unui nivel sănătos de zahăr din sânge, cu compuși numiți charantin și momordicin. Compușii prezenți în castravetele amar, cum ar fi vicine, peptide, și polipeptida (insulina de plante sau insulina vegetală) ajută la menținerea unui nivel normal al trigliceridelor și colesterolului în ficat și în sânge. Pentru uz intern se folosește sub formă de decoct, tinctură din frunze și suc de fructe. Sâmburii conțin vicină și pot cauza astfel favism la persoanele susceptibile. Arilele roșii ale semințelor sunt toxice pentru copii cu vârsta sub 5 ani, iar fructul este contraindicat pentru femeile gravide. Supradozajul sau nerespectarea dozelor poate duce la dureri abdominale și diaree.

Cercetările au arătat că fructele pot prezenta proprietăți antibiotice, anticanceroase și  antivirale, foarte bine adaptate pentru a fi utilizate în tratarea malariei, HIV, și boli diabetice.