1895 - 1897 iconita catolica Iasi / Jassy / Jass / Jasi Sfanta Cristina / binecuv de Dominic Jacquet / a apartinut parintelui marturisitor Ioan Pârțac

Ep. Dominic Jaquet S-a născut la Grelley, în Elveţia, la 31 octombrie 1843. A fost sfinţit preot diecezan în anul 1866. Primii ani de preoţie îi trăieşte în Parohia Cerneux-Pequignet, fiind şi profesor la Colegiul "Sfântul Mihai" din aceeaşi localitate. După 16 ani de pastoraţie intră în Ordinul Franciscan Conventual, fiind numit secretar şi asistent al superiorului provincial. În scurt timp este numit profesor la Universitatea din Fribourg. Zelul şi capacitatea sa au atras atenţia contemporanilor, dar şi a Sfântului Scaun, care, după demisia episcopului Camilli, îl numeşte episcop de Iaşi la 8 ianuarie 1895. A fost consacrat la Roma în ziua de 10 martie 1895. Venind în Moldova şi-a ales drept colaboratori pe preotul Daniel Pietrobono, pe care l-a numit vicar general, şi pe părintele Iosif Malinovski, pe care l-a numit secretar. Printre obiectivele sale principale a fost şi înfiinţarea Provinciei Franciscane, fapt consemnat la 15 iulie 1895. Fiind un episcop cu perspective pastorale şi academice de o deschidere deosebită, în vara anului 1897 a înfiinţat Seminarul Franciscan de la Hălăuceşti, la 15 septembrie 1895 a deschis Colegiul "Cipariu" din Iaşi, în 1901 începe construirea edificiului Seminarului de pe Copou (Iaşi), a deschis Şcoala Sistematică de la Hălăuceşti, pentru pregătirea dascălilor din Moldova, şi Şcoala Apostolică, o casă pentru candidaţii Societăţii lui Isus etc. Trebuie să amintim, de asemenea, meritele deosebite ale episcopului Jaquet în privinţa redeschiderii problemei Concordatului dintre Sfântul Scaun şi Statul Român, alcătuind chiar un proiect de concordat în 16 articole, reabilitarea bisericească a regelui Carol I (la 24 noiembrie 1896) etc. Proiectele şi înfăptuirile episcopului Jaquet nu au fost înţelese nici chiar de colaboratorii cei mai apropiaţi. Din această cauză a demisionat de la conducerea Episcopiei de Iaşi la 31 martie 1903, demisie aprobată de Sfântul Scaun abia la 30 iulie 1903. S-a retras apoi în Elveţia, unde a fost numit arhiepiscop titular de Salamina, predând literatura creştină la Universitatea din Fribourg până în anul 1908, când a fost chemat la Roma în Colegiul Internaţional al Ordinului Franciscan. În anul 1924 s-a întors în Fribourg, unde a murit în ziua de 3 februarie 1931.