2 scrisori Mihail Steriade catre Dinu Cesianu , Paris , 1935

D3 . 3 pagini .Nãscut la Focsani, acum o sutã de ani (12 aprilie 1904), Mihail Steriade, supranumit ambasador al culturii si literaturii române în Occident, s-a stins din viaþã în iulie 1994, departe de tara, la Louvain (Belgia), unde a trãit peste patru decenii. Dupã terminarea claselor primare, la Scoala de Bãieti Nr. 1 din Focsani, urmeazã Liceul Unirea din Orasul de pe Milcov, în aceeasi promoþie cu Virgil Huzum si Ion Diaconescu, avându-l profesor de literaturã pe eruditul I. M. Rascu, ce organizase cu elevii sãi o societate literarã de lecturã si creatie Grigore Alexandrescu. În 1923, debuteazã cu placheta de versuri Pajiºtile sufletului. În acelaºi an devine studentul criticului si teoreticianului literar Mihail Dragomirescu, fiind ales din primul an membru în Comitetul de conducere al Institutului de Literaturã. În perioada studiilor universitare publicã volumele Vremelnicii Vremelnicii (1924), Meduza (1925), Rumeurs sans Aurores Rumeurs sans Aurores (un prim volum în francezã care apare la Focsani în 1926), Ceramica Ceramica (1928). Dupã dobândirea licenþei în litere si filosofie (magna cum laude), în 1929 e recomandat de Universitatea din Bucureºti pentru a urma doctoratul în Statele Unite, dar renuntã în favoarea lui Petru Comarnescu. Pleacã însã în Franþa cu gândul de a-si lua doctoratul la Sorbona, unde frecventeazã cursurile lui Mario Roques si ale lui Paul Hazard. Planul îi esueazã, dar publicã în 1930 primul sãu volum în strãinãtate: Sojeva ou le retour du coeur. Astfel începe el vasta actiune de popularizare a literaturii si culturii române, dincolo de fruntariile tãrii. Urmãtoarele plachete îi apar în 1941 – Aux Ordres du Destin Aux Ordres du Destin ºi Clamondé. Duce o viaþã zbuciumatã, dar continuã sã scrie si, în 1945, publicã volumul Laeange à Marie. În timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, ia parte, ca voluntar, la Rezistenta francezã, fapt pentru care, în 1947, i se acordã din oficiu cetãþenia þãrii pe care o apãrase. Dupã mai multe peregrinãri prin Franþa, Anglia si Irlanda (peste tot fãcându-si cunoscutã tara de origine), începând cu anul 1954 se stabileste în Belgia, devenind exponentul graiului românesc în tãrile francofone din vest. În 1966, fondeazã o editurã proprie – Soveja – unde tipãreste volumul Destin roumain, voix universelle: Michel Destin roumain, voix universelle: Michel Eminesco, cuprinzând si traduceri în francezã din opera poetului. În 1967, la Bruxelles, a fondat si a condus Institutul de Limba ºi Literatura Românã Mihai Eminescu, Asociaþia Mondialã a Prietenilor lui Mihai Eminescu (1969), Centrul Cultural Românesc (1975). A revenit în patria natalã de-abia în 1968, la invitaþia Uniunii Scriitorilor din România. Este primit sãrbãtoreste si omagiat de toate ziarele si revistele mai importante. Mihail (Michel) Steriade a editat, în Belgia, un Jurnal al Jurnal al poeþilor români poeþilor români (decembrie, 1967), unde au publicat de la debutanþi pânã la marii creatori în viaþã. Poemele au fost strânse, apoi, de autor, într-o Anthologie inachevée de la poésie roumaine, Edition Soveja – 3000 Louvain. Pe un astfel de exemplar (aflat în fondul de carte rarã al Bibliotecii Judetene Duiliu Zamfirescu), Steriade îi scrie fostului coleg de liceu urmãtorul, emoþionantul autograf: „tie, iubite Virgil Huzum – cel mai vechi prieten al meu în viaþã, de pe bãncile Liceului «Unirea» pânã azi – tu care ani de zile, pe tãrâmul culturalliterar sporeºti lumina oraºului natal ºi pe aceea a micii noastre patrii – Vrancea! – îþi dãruiesc acest exemplar în semn de adâncã simpatie si de înaltã preþuire, cu nãzuinþa de a putea înfãptui în viitor împreunã noi gesturi spre gloria Þãrii noastre, Michel Steriade, maître de conférance à l’Université de Liége, Louvain, 20 XII ’71”. Un autograf cât o carte de Eticã... Gestul, dincolo de protocolul prieteniei, sã dea de gândit intelectualilor ºi politicienilor, deopotrivã. Mai ales însã gazetarilor care terfelesc tot ceea ce iese în calea condeiului lor. Mihail Steriade revine periodic în þarã ºi la 3 august 1975 i se conferã titlul de Fiu de Onoare al satului Soveja ºi Fiu de Onoare al satului Soveja Membru de onoare al Societãþii Culturale de onoare al Societãþii Culturale Simion Mehedinþi Simion Mehedinþi. Cu acest prilej, Gheorghe Bulgãr remarca urmãtoarele: „O activitate poeticã si culturalã, în întelesul cel mai înalt, de peste patru decenii, în Franþa si Belgia, dar cu ecou în þãrile apusene de veche tradiþie culturalã, în numele artei literare si pentru prestigiul României, impune personalitatea poetului Mihail Steriade în câmpul literelor neolatine. Dinamica sa activitate, ca scriitor, publicist, om de ºtiinþã, cu rãdãcini adânci în tradiþiile si solul României, a câstigat multe simpatii si a fortificat solidaritãþi morale cu toate activitãtile de prestigiu prin care þara noastrã se afirmã tot mai puternic în lume.” La 24 ianuarie 1977, zi nu întâmplãtor aleasã, lanseazã o revistã a Centrului Cultural Românesc din Louvain – L’Indépendance Roumanie. ’Indépendance Roumanie. În paralel cu aceste activitãþi, în 1973, publicã Approche d’un génie: Eminescu, în 1974 – Hommage à la Roumanie, iar în 1979, Florin Steriade, fratele sãu, tipãreste la Bucuresti volumul Mihail Steriade vãzut de... Mihail Steriade vãzut de... În încheiere, reproducem un fragment dintr-o scrisoare trimiså în 1988 profesorului Petrache Dima: „Fiind în tarã strãinã si neputându-mi cumpãra un loc de odihnã veºnicã (adicã temporarã), cu toatã aversiunea mea faþã de incinerare, eu previzez în testament o astfel de ceremonie. Acum 24 de ani, când fiul meu s-a dus cu soþia [...] în România, mi-au adus într-o cutie un kilogram de pãmânt din grãdina noastrã din Focsani. O panglicã tricolorã înnodatã aminteste semnul crucii. Bulgãrul din glia þãrii ar fi trebuit sã mã însoþeascã în mormânt, pus pe pãmântul meu în sicriu. Dar cum decizia mea s-a schimbat prin vitregia soartei, nu e cu putinþã ca eu, românul, sã zvârl în foc un pumn din glia strãmoseascã. Am început sã dorm în pat cu cutiuþa mea sub pernã, încât în momentul final eu tot la casa mea din Focsani sã mor. Urna cu cenusa-mi va fi usor transportabilã, împreunã cu cutia. Când? de cine? Si de ce?” Cutremurãtor! Opera poeticã a lui Mihail Steriade nu a îmbogãþit lirica româneascã, dar este opera unui talentat om de culturã si popularizator al marii literaturi romane .