4 scrisori cu desene ale printesei Nadejda Barbu Stirbey , 1916 - 1926

D19.Vor fi livrate in plicul maro in care au fost identificate, plic necirculat.Fiecare scrisoare este ampla , scrisa pe ambele parti , complet. 3 din scrisori contin desene . Stare foarte buna , hartie speciala , pret pentru intreg lotul.Prinţesa Nadeja Bibescu (1876-1955) era nepoata de bunic a domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848). Crescută în Germania, apoi căsătorită în 1895 la Geneva cu vărul ei, prinţul Barbu A. Ştirbey (1872-1946), viaţa tinerei intră într-o nouă etapă după sosirea in ţară . Primele două decenii din viaţa cuplului s-au derulat în spaţiul vastei moşii de la Buftea, palatul bucureştean din Calea Victoriei nefiind locuit decât cu ocazia unor invitaţii în oraş sau a unor evenimente de familie (baluri, nunţi). Aşa cum reiese din corespondenţa purtată cu membrii familiei, Buftea a reprezentat căminul, Nadeja criticând atât clima, cât şi societatea bucureşteană, ea preferând un mod de viaţă retras. „În ceea ce mă priveşte, detest Bucureştiul şi niciodată nu sunt mai fericită decât când sunt departe de el“ – îi mărturisea tânăra lui George Topirceanu. Ca personalitate, Nadeja ţine de mentalitatea secolului al XIX-lea în care femeia era pregătită să fie soţia şi mama perfectă, mulţumindu-se sau creându-şi lumea ei. Prezenţa ei retrasă din spaţiul public, departe de intrigile saloanelor bucureştene şi de cronicile presei mondene, este atestată cel puţin până la momentul 1909. Prietenia cu prinţesa moştenitoare Maria le aduce onoarea de a găzdui o mare recepţie şi o petrecere câmpenească cu ocazia sosirii prinţului german. Bucurându-se de un statut privilegiat datorită familiei din care făcea parte, Nadeja a continuat totuşi să rămână în umbra soţului, importantă figură politică. Departe de a fi lipsită de inteligenţă sau talent, personalitatea artistică şi de promotoare a artelor şi operelor de binefacere nu poate fi trecută cu vederea.Apreciată de familie şi prieteni ca o soţie şi mamă devotată creşterii celor patru fiice, Nadeja se dedică total unor activităţi creative în spaţiul căminului ei: pictează, brodează, croieşte, ascultă muzică simfonică, cântă la pian şi vioară, scrie poezii, poveşti şi piese de teatru, comandă şi cultivă diferite plante în grădina sa, călăreşte, se ocupă de întregul complex de la Buftea. Nadejda nu a trăit departe de problemele ţării adoptive, fiind la Bucureşti în timpul Primului Război Mondial şi retrăgându-se apoi la Iaşi, în Moldova, odată cu administraţia românească între anii 1916 şi1918. Aparticipat ca voluntară în corpul surorilor medicale pentru îngrijirea răniţior de război şi a refugiaţilor. Nu a părăsit România, toate întâmplările fiind trecute într-un jurnal pe care l-a ţinut în toţi aceşti an. Nadejda fiind de cultură germană, obişnuia să scrie în această limbă. Apreciată de familie şi prieteni ca o soţie şi mamă devotată creşterii celor patru fiice, Nadeja s-a dedicat total unor activităţi creative în spaţiul căminului ei: pictează, brodează, croieşte, ascultă muzică simfonică, cântă la pian şi vioară, scrie poezii, poveşti şi piese de teatru, comandă şi cultivă diferite plante în grădina sa, călăreşte, se ocupă de întregul complex de la Buftea. Personalitatea lui Barbu Ştirbey, de om extrem de rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat şi negru, de o ţinută tipic englezească, i-a adus supranumele de „Prinţul alb”. Fiicele lui îl divinizau, spunându-se că, întrebate fiind cu cine vor să semene viitorii lor soţi, ele ar fi răspuns în cor: „Cu tata!”, ceea ce nu s-a întâmplat, desigur. Barbu Ştirbey a fost pentru regina Maria consilier politic şi economic, prieten, nu doar iubit. Între 1907 şi 1927, până la moartea lui Ferdinand, lumea politică românească era dominată de axa Brătianu (cumnat cu prinţul Barbu) – Ştirbey – Maria – Ferdinand. Barbu Ştirbey era şi administratorul Domeniilor Coroanei, funcţie prin care administra practic averea Casei Regale. Regina se îndrăgostise de domeniul de la Buftea. Îi plăcea în mod special să se plimbe prin parcul de 30 de hectare, azi şi el categorisit drept monument istoric. Soţia lui Barbu, Nadejda, se făcea că nu observă, ba chiar se plimba cu regina pe aleile domeniului. Fiindcă Maria se considera „Regină-jucătoare”, multe dintre deciziile de influenţare ale vieţii politice româneşti interbelice au fost luate după ce se sfătuia cu prinţul Barbu în budoarul de la etajul doi al palatului. Nadeja a fost singura din familie care a rămas în ţară după venirea comuniştilor. Ea i-a supravieţuit lui Barbu încă vreo 14 ani, ultimii fiindu-i umbriţi de suferinţa provocată de paralizia picioarelor. Fetele au plecat toate în străinătate, nici una din ele nu mai trăieşte. Palatul din Buftea a fost administrat de Nadeja până în 1949, la naţionalizare, după care întreaga avere a intrat în proprietatea statului.