Adresa catre Pres. SSR a lui D. Iov imp. lui Beldiceanu , care l-a insultat,1922

D9.Format A4 .Cine mai ştie că Dimitrie Iov a fost directorul Teatrului Naţional din Iaşi între 1942 şi 1944? Unde se mai poate găsi volumul lui de versuri Covor basarabean, tipărit la Iaşi în 1943, la imprimeria Cartea Moldovei, cu splendida grafică a lui Th. Kiriacoff? Cine cunoaşte tragicul sfîrşit în închisorile comuniste al fostului prefect şi deputat de Soroca? O nedreaptă uitare s-a aşternut peste biografia acestui mare patriot. În Dicţionarul scriitorilor români s-a consemnat doar: „Iov D (imitrie), n. 9 martie 1888, satul Uricani, com. Flămînzi, jud. Botoşani - m. 20 august 1959, Gherla(!). Poet şi prozator. Fiul lui Toader Iov şi al Ecaterinei, comercianţi. A urmat Şcola Superioară (de comerţ) din Iaşi. Inspector general al Artelor pentru Basarabia, deputat şi prefect de Soroca.” Nici o menţiune că ar fi fost director al Naţionalului ieşean. Dar în „Evenimentul” din 1 septembrie 1942 găsim: „În urma demisiei d. prof. A. Oţetea, de la direcţia Teatrului Naţional din Iaşi, se vorbeşte că în această dimineaţă va fi numit d. D.Iov, cunoscut publicist.” Apoi, tot în „Evenimentul” din 10 septembrie 1942: „În astă seară pleacă în capitală d. D. IOV, director al Teatrului Naţional şi direcor general al Operei Moldova, în legătură cu deschiderea stagiunii de teatru şi operă din Iaşi”. La 13 octombrie 1942 se nota: „Sîmbătă, la orele 8,15, Teatrul Naţional din Iaşi şi-a deschis noua stagiune sub directoratul distinsului scriitor D. Iov…” În ziarul „Prutul” din 11 decembrie 1942 se relata că D. Iov, „… însărcinat să scrie o carte de propagandă în legatură cu Basarabia, a terminat lucrarea MOLDOVA DE LA NISTRU”. Găsim în această lucrare a lui D.Iov: „…n-a fost Rusia aceasta niciodată o putere care, prin vitejii, s-atragă privirea asupra ei.Totdeauna cînd i-a venit bine, s-a năpustit asupra vecinului, înfingîndu-şi ghiara […] azi, mîine sau oricînd, prăbuşirea acestei ţări acaparatoare va veni, fie i-o va aduce războiul, fie că va îndeplini-o vremea…” Zguduitoare profeţie! Dar aceasta i-a adus ani grei de temniţă şi moartea - la numai 71 de ani - în închisoarea de la Gherla.