ALEXANDRU/AL.GREGORIAN:TARA DEMIURGULUI/1942/DEDICATIE PT GENERAL GEORGESCU PION

204 pag. format 12,7/19,5 cm [coperta frontala desprinsa aprox. 3 cm in partea de jos; cotorul lovit si jupuit in partea de sus cf. foto; o urma de eticheta pe coperta-spate]

Volumul de debut al lui Al. Gregorian, cuprinzand articole care aparusera initial in publicatia "Sfarma-Piatra" intre anii 1938 si 1942, demiurgul din titlu fiind generalul si mai apoi maresalul Antonescu Ion, personaj elogiat in aproape 50 din cele 51 de texte reproduse in carte.

Pion (Ion Pavel) Georgescu (n. 25 decembrie 1883, Zănoaga, judeţul Dolj - d. 1956) general de divizie al Armatei Române.

Biografie

A urmat Colegiul naţional „Carol I” din Craiova şi Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, apoi Şcoala militară de artilerie şi geniu (1904-1906) şi în fine Facultatea de Matematică.

Grade militare: sublocotenent-1906, locotenent-1910, căpitan-1914, maior-1917, locotenent-colonel-1920, colonel-1926, general de brigadă-1935, general de divizie-1942.

Funcţii militare: profesor şi comandant al Şcolii de Artilerie din Timişoara (1926-1928) şi al Arsenalului armatei (1930-1931), al Brigăzii I Artilerie din Chişinău, până în 1937, al Diviziei 20 infanterie din Tg. Mureş (1937-1939), apoi al Corpului Teritorial 7 Sibiu.

A fost profesor de balistică la Institutul Politehnic din Timişoara.

În primul război mondial s-a remarcat în luptele de la Caşin şi Mărăşeşti (tranşeea Pion).

În satul Seini (Satu Mare) construieşte o biserică ortodoxă, iar în Zănoaga ridică un bust al lui Ştefan cel Mare.

În perioada 1937-1939, în calitate de general de divizie, a fost comandantul fortificaţiilor de la Poarta Someşului. Tot în această perioadă a ridicat un monument viu, din 10.000 de brazi, pe dealul Comja (650 m.) (muntele Gutâiului), inscripţionând numele poetului “Eminescu”. Ctitoria generalului Georgescu P. Ion („PION” – cum i se spunea, cetăţean de onoare al oraşului Seini, post mortem) este vizibilă din avion, de pe DE 58, spre Satu Mare.

La 1 septembrie 1940, în funcţia de comandant al Corpului 7 Teritorial, participă, împreună cu alţi ofiţeri, în fruntea manifestaţiei de la Sibiu împotriva Dictatului de la Viena.

A fost decorat cu mai multe ordine şi medalii române şi străine.

Din 1946 a fost pus sub permanentă supraveghere de Securitate şi a fost arestat de mai multe ori. S-a stins din viaţă în anul 1956.