Alexandru Gregorian , Poeme pentru cruciati ,1943 , scriitor legionar , autograf

Raft 4 . Format apropiat de A4 , 92 pagini . Alexandru Gregorian (5 martie 1909, Barla, judetul Arges 9 iulie 1987, Jaca, Spania) este un poet, eseist si jurnalist. Licentiat si doctor in litere si in drept al Universitatii din Bucuresti, Gregorian a lucrat ca redactor la ziarele Miscarea (1930-1932) si Calendarul (1932-1933) si a infiintat impreuna cu Nichifor Crainic, in 1935, revista Sfarma-Piatra, al carei director va fi pana in 1939. Intre 1937 si 1940 functioneaza ca prim-redactor al ziarului Universul. Colaboreaza de asemenea la Gandirea, cu eseuri precum Ce este Europa? sau Germania lui Tacit (1943). Este numit in 1940 consilier cultural si de presa la Legatia Romaniei din Roma. Tipareste in 1942 volumul Tara Demiurgului, continand articole pe care le publicase in Sfarma-Piatra in intervalul 1938-1942. In 1943 ii apare placheta Poeme pentru cruciati, rezultat al experientei de pe frontul romanesc din Crimeea, poetul luand parte la luptele de la Sevastopol. Cel care visase europenizarea Asiei vazuse cu ochii lui cum vin cu Uralii in spinare: Asiile! Dupa evenimentele din august 1944, Gregorian, desi rechemat in tara, alege exilul si ramane in Italia. Lucreaza ca jurnalist la Il Giornale d Italia, L Osservatore romano, II Quotidiano etc., devenind si colaborator permanent, din 1945 si pana in 1950, al sectiei romane a postului Radio Roma. In aprilie 1949 face sa apara publicatia lunara in limba romana ?Tara, tribuna a romanilor liberi, cu un profund caracter anticomunist, ceea ce a contat, probabil, in mare masura, la numirea sa ca director al sectiei romane a postului de radio Europa Libera, chiar de la infiintarea acestuia, in 1950, la Munchen. In Tara au aparut documente revelatorii privind procesele intentate de comunisti, in 1949, luptatorilor din munti, cu un deosebit impact asupra receptarii acestor realitati in Occidentul european al momentului. In 1953 Gregorian isi publica la Munchen cea de-a doua carte de poezii, Poeme pentru fratii mei. Versurile vibreaza de sentimentul instrainarii si al ratacirii intr-un alt spatiu decat cel parasit acasa, mereu actualizat. Activitatea culturala a lui Gregorian cunoaste dupa 1957, anul cand devine secretar general al Societatii Academice Romane de la Roma, o efervescenta deosebita. In aceeasi perioada colaboreaza la Radio Vatican, sectia romana. De asemenea, este prezent cu oarecare regularitate in paginile ?Stindardului? munchenez. In 1959 emigreaza in Statele Unite, stabilindu-se la Philadelphia, unde infiinteaza si conduce cativa ani saptamanalul The Italian-American Herald. Concomitent colaboreaza la Evening Bulletin din Philadelphia sau la The Catolic News din New York. Intre 1965 si 1972 functioneaza ca profesor de limba si istoria civilizatiei franceze la Colegiul Saint Francisc of Assisi din Loretto, Pennsylvania, fiind totodata comentator de politica internationala al postului de radio al colegiului. Revine in Europa in 1980, stabilindu-se in Spania, la Malaga, unde isi traieste ultimii ani. Acum ii apar la Editura Asociatiei Culturale Hispano-Romane din Salamanca, coordonata de Aureliu Rauta, trei noi volume de versuri in limba romana: Pete de lumina (1980), Coasta soarelui (1982), In crestetul luminii (1984), si o carte de poeme in limba spaniola, El Encanto Andaluz(1985). Poetul cultiva in Pete de lumina revolta neputintei in fata ravagiilor istoriei, complinita de tema reconstituirii nostalgice a universului romanesc traditional. ?Un pumn de baragan dintara? il determina sa exclame: ?Ne regasim ? la cata departare ? / De radacina sfanta, de izvoare!?, caci invocand ?Pamantul strabun din tarine umile? el cheama imaginea trudnica a celui care ?Te-a-ntors in brazde si in moine?, chiar daca ?Poate a murit de mult cu rastignite doine? (Regasire).