Amagiri - Ion Pillat

[…] planurile pe care se dezvolta poezia lui Pillat sunt trei: realitatea concreta, planul general simbolic si realitatea lirica. Aceasta opera, cum s-a mai observat, ne propune un univers domestic foarte bine structurat peste si prin care se desavârseste rotatia anotimpurilor, împlinirea destinelor umane pe treptele vârstelor si ale evenimentelor capitale ale vietii (nasterea, nunta, moartea), trecerea suflului nevazut al timpului. […] Coordonatele tematice ale acestui univers rotund sunt însa mai mult decât simple teme: timpul, copilaria, moartea sau peisajul reprezinta axele lui arhitectonice, astfel ca poetul nu e un simplu evocator al trecutului, un cântaret al copilariei, un înfiorat în fata mortii sau un descriptiv. Pillat solicita aspectul de adânca generalitate umana al acestor motive, are fata de ele o pozitie filosofica, tratându- le ontologic, în ipostazele ultim abstracte.  Vazute din acest unghi, temele propuse devin entitati si între ele se stabilesc legaturi firesti. Timpul e vazut prin peisaj si invers, astfel încât actul regasirii Miorcanilor sau Floricai nu tine de sfera de experiente specifice literaturii traditionaliste, nu e o simpla reîntoarcere la vatra, ci debarcarea pe un tarâm în care perspectiva oarba si vecinatatea zeilor tutelari ai familiei ascute la maximum apetenta pentru ultimele abstractiuni si prepara sufletul pentru confruntarea cu stihiile. […] Pillat reprezinta în istoria lirismului românesc, împotriva numeroaselor accidente sau aluviuni nesemnificative, tipul cel mai pur al cântaretului elegiac.