ARTA ONIRICA INTERVENTIE PE METAL KLOSKA OFERTA

"Noaptea mea k un vector pur-sange 220808"

tehnica proprie pe metal - passpartout, carton, sticla, lemn , metal
10 x 21 fara rama / 30 x 40 cu rama -mai 2008
semnata, va fi expediata cu certificat de autenticitate

KLOSKA (Ovidiu Closca)

Nascut la Roman, Neamt la 27 Iulie 1977
2000 - Absolvent al Universitatii "Gheorghe Asachi" Iasi , Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Sectia Radiocomunicatii Digitale
2009 - Master in cadrul Universitatii de Arte Plastice si Decorative "George Enescu" Iasi
Traieste si creeaza in Focsani, Vrancea.

- 1998: Expozitie de grafica in cadrul "Saptamanii Artei Studentesti";
- 1998: Expozitie de grafica - Teatru "Luceafarul Iasi;
- 2002, octombrie : Expozitie personala - Galeriile de Arta Focsani;
- 2006, iulie: Expozitie personala - Hotel Ibis , Constanta;
- 2006: expozitie personala Biblioteca Judeteana "Panait Istrati" Braila;
- 2007, ianuarie: Expozitie de grup Art Space 2007 - Centrul de Cultura "Arcus" , Sfantu Gheorghe;
- 2007, aprilie: Expozitie personal - Galeria Hidalgo, Focsani;
- 2007, octombrie: Expozitie personala -"Espace Cotos" Gallery - Saint Tropez, Franta;
- 2007, decembrie: Expozitie personala - Galeriile de Arta, Focsani;
- 2008, iunie - expozitie de grup - " Atelier 35" - World Trade Center, Iasi, Romania;
- 2008, iulie - "Incandescente si uzuri" - Expozitie personala Galeria "Tonitza" UAP Art Gallery, Iasi, Romania;
- 2008, iulie - expozitie de grup - " Saloanele Moldovei " - Galerii si institutii din Bacau, Bucuresti, Chisinau;
- 2008, august - expozitie de grup - " Orasul" - World Trade Center, Iasi, Romania;
- 2008, august - expozitie de grup - " 4 artisti romani" - Nably, Franta;
- 2008, noiembrie - "Uzura urbana - interferente onirice - obiect de arta " - pictura, obiect, obiect pictat, instalatie - Centrul International pentru Cultura si Arte "George Apostu", Bacau, Romania.
- 2009, iulie - expozitie de grup - " Saloanele Moldovei " - Galerii si institutii din Bacau, Bucuresti, Chisinau;

- 2009, noiembrie : Expozitie personala "Urma Memorie" - Galeriile de Arta Focsani / pictura, interventie grafica pe metal, instalatie, fotografie.

Odata cu noile creatii ale pictorului Ovidiu Kloska, problema etica si estetica a rediscutarii intervalului ce desparte, dar si apropie lumea mundana, subsolara, de cea celesta, revine cu putere in actualitatea unui timp ale carui repere spirituale par a fi fost definitiv uitate de omenire.
Intervalul dintre lumea terestra si cea celesta, inteles nu doar ca un vid, ci ca un spatiu umplut cu ingeri si oameni deopotriva, ofera sansa absorbirii tuturor celor deschisi duhului, in lumina izbavitoare ce se contureaza sistematic si treptat in jurul fiecarui inger realizat de artist. Ingerii lui Koska ? daca ne este permisa aceasta fortare a ideii si exprimarii deopotriva ? in pendularea lor intre Absolut si Mizeria Mentala ofera in susbsidiar alternativa eliberarii, mantuirii spirituale, izbavirii din cercul de fier al existentei materiale exprimate prin corporalitatea in care este constrans sa fiinteze o perioada spiritul, a carui esenta nu poate fi decat una singura si exprimata prin atributele specifice intangibilului. Se stie, spiritul nu poate fi decat absolut liber!
Vectorul ce ne demonstreaza acest fapt este tocmai ingerul atipic din creatia lui Kloska, intrucat desi pare contaminat de suferinta intrinseca specifica umanului, manifesta libertatea sinelui propriu prin jocul fantastic al luminii dezvoltat in diverse forme, unele mai surprinzatoare decat altele.
I ngerul, inteles ca mesagerul, ca intermediarul dintre cele doua lumi ? desi, binarul astfel perceput reduce cu mult esenta spirituala a Marelui Interval ? propune o alta varianta intra-existentiala, fiintiala, ce rupe spatii considerate date si imuabile, dezvoltand deopotriva paradigme altfel imposibil de conceput si priceput mintilor obisnuite. Observam, de pilda, cum artistul surprinde manifestari suis-generis ? corporal-umane ale ingerilor, redirectionand elanul biblic, nascut in urma gestului, conform caruia Dumnezeu l-a creat pe Om dupa chipul si asemanarea Sa; la Kloska, ingerii, ca extensii ale lui Dumnezeu, sunt creati dupa chipul si asemanarea Omului, asa cum este acesta strivit in nefericirea-i sisific terestra, mai mult decat in fericirea de provenienta transcendentala.
Corporalitatea ingerilor, aparitia mainilor in imaginea oniric grava, devoalata printr-o lume a inceputurilor creatului increat, apare socant exploziva, cu trairi specifice omului, marcate de chipuri aparte, fie cazute in meditatii profunde, fie exteriorizand trairi aflate in vecinatatea mirarii, infricosarii de dinaintea marilor treceri, iluminarilor instantanee, detasarilor reci, sfarsirilor eterne.
Construct senzational, aparentul corp al ingerului ? ingerilor ? surprinde prin planul vizibil si cel invizibil, intuibil, insa; avem de a face cu o corporalitate secundara mai mult intuita decat rationata, adica nu reprodusa. Ea se dezvolta ca senzatie cu brio si poate marca, in opinia noastra, inceputul unui nou drum in arta contemporana; se adauga figura ? figurile, respectiv chipurile ingerilor, care par ca se confunda in background-ul intunecat-luminos, continuand, astfel, ideea evadarii din sine si, prin aceasta, din constrangerile nefaste ale lumii materiale.
Dualitatea prezentata de corp si spirit, de lumina si intuneric, creeaza inselatoarea impresie a ideii exprimate candva de M. Foucault, conform careia ?totul seamana cu totul, orice cu orice?, insa artistul stie sa evite cliseele, vechile presupozitii culturale ale spatiului in care se misca estetic creand senzatia de certa usurinta, nicidecum de usuratate, imaginile sale nedand vreun moment impresia ca sunt gata facute, urmare a unor obisnuinte de gandire ori de reflexe studiate in oglinda.
Avem de a face cu o spargere a tiparelor gandirii descartiene, ce impunea candva o rationare directa, fara intermediari, caci autorul ne propune o gandire mediata tocmai de ingerii deveniti, cum afirma Durand ?simboluri ale functiei simbolice insasi?; in loc sa dispara ingerii reapar in forta intr-un timp care cere mai mult ca oricand prezenta lor drept singular suport al salvarii noastre insine.
Rasucirile sufletului sunt investigate pe indelete, iar reactiile dezvoltate prin intermediul recentelor creatii comprima revelator geamatul omului contemporan infirm, sugerand, parca, un lucru extraordinar: ca pana si spiritul se negociaza, la urma urmei. Dar aceasta este numai o sugestie, ce ne trimite la spusa lui Rabelais, conform careia pana si ?pestii urla?.
Transcendenta este inlocuita cu energii speciale ce coboara in trup, iar acest fapt nu reprezinta altceva decat eterna cautare de sine a artistului, a insului obligat sa traiasca intr-o lume pustiita, dar in care apare oportun, aripa salvatoare a ingerului.
Acest lucru este vizibil in creatia lui Kloska, intrucat, la un moment dat, mainile ingerilor devin aripi de lumina orange, desprinderea de ce este comun si caracteristic omului delimitandu-se, atunci, transant, aratandu-ni-se ca artistul dispune, realmente, de organul necesar receptarilor fenomenelor subtil-mistice, relevate aproape paradoxal prin elementele materialitatii acestei lumi.
Opozitia contrariilor, veti spune; iar noi vom fi de acord!

Prof.dr. Fl.Agafitei
Noiembrie 2010

" Ingerii lui Kloska

In pictura lui Kloska din ultimii ani domina, desi multi n-ar fi observat, simplitatea si smerenia: simplitatea prin care arta, care face tot, cu nimic nu se dezvaluie mai mult decat doreste artistul;
pentru ca Ovidiu Kloska si doreste, si nu !
Privind atent, am observat o singura actiune principala in lucrari, specific unui bun desenator, caruia i se alatura, intr-o intima conlucrare, coloristul. Totul este aparent simplu, frumos, o
frumusete profunda, spirituala, o frumusete care spune o poveste, povestea pe care crezi Tu ca o spune; totul este firesc, inspirat, intarind in mine ideea de ... libertate creatoare.
Dar cum s-ar impaca ideea de frumusete cu obrajii descarnati ai ingerilor, deposedati de materie, numai spirit adancind colturile gurii privirea absorbita in insasi materia ingerului dublata
de extraordinara mobilitate spirituala. Totul intr-o lumina care se suprapune fundalului din care rasar franturi de viata asa cum ingerul o simte in noi si o lume dezolanta, o lume debusolata,
strivita sub pecetea unui destin angoasat, dar care,paradoxal, mai lasa loc pentru speranta.
Miscarea - in nemaiscarea ei - este imbibata de o stranie lentoare, in aproape irezistibila inclinare a capului divin, al intoarcerii peste umar deschizand haul nemarginit al orbitelor...
Si aici nu pot sa nu remarc o restransa gama de tonuri, apoi albastrul, albastrul acela straniu ... linie apasata, forme alungite peste masura fireasca, bratele care curg ca apa.
Ingerul, aproape in marime naturala, invadeaza spatiul privitorului, atat cat sa transmita mesajul, un fel de oracol, sau un raspuns dublat in oglinda, oglinda gandului pervers, desigur.
Ce va alege privitorul ramane de vazut, dar e asumat, nu ai pe cine da vina, poate doar pe destin sau pe zeii inceputurilor.
Ce poti vedea: gesturi, acolo unde aparent nu sunt, actiune acolo unde personajul este incremenit in nemiscare, mai mult nici nu va schita vreoun gest. Mut, drept, inspaimantator uneori,
cu mainile inclestate pe toiag; ce mai poti vedea, incordarea inscrisa intre cutele adanci ale obrazului sablon, in incercarea divinului de a deveni - de a fi - uman, acolo unde se rotunjeste
intr-un haloo aproape gri, intr-un anume moment din nenumaratele momente ale celor 24 de ore, inserarea...
Atmosfera este rece, celesta, pura, detasandu-se de privitor uneori cu violenta, desi il simte acolo - il atrage in imagine pentru a-si indestula imaginea... Privitorul, prizonier al provizoratului
cotidian si artistic, intr-o alta imagine a lumii nevazute, dar cercetata de-a lungul timpului de nenumarate generatii de artisti: lumina, umbra modelajului, limitele imaginii pictate.
Desi nu o face intaia ora, florile lui fiind deja celebre, de asta data are un alt punct de pornire si anume, isi propune sa ... , si chiar promoveaza, intr-o serie de tablouri, florile, mai bine zis o anume
maniera, interesanta maniera de a reinventa florile. Florile primordiale, redate cu o intensitate maxima, aproape monocrome... aparent monocrome.
Floarea - un altfel de inger, redusa la cea ma i simpla expresie: o tija elastica in varful careia troneaza receptaculul, bine dotat, balonat de seminte de o complexitate infricosatoare, din
aceasta cauza nu la indemana oricui. Linii, unghiuri, o dinamica ascendenta, de natura animala, o vivacitate, o ferocitate care te pune pe ganduri, la Kloska o admirabila reusita plastica, aproape
inedita daca ne gandim la motorul care a tinut pensula in transa, floarea care face pereche ingerului parca rasfrant in oglinde, in aceeasi monocrom non-culoare.
Ce as mai putea spune in final? Ca de fiecare data, aproape un alt Kloska, desi motivele abordate sunt aceleasi, dar ce bogatie de nuante metafizice, ce incarcatura spirituale, cata cercetare
si dorinta de a patrunde dincolo de ceea ce creste intre limitele ramei , ajungand sa inlocuiasca peisajul lumesc obisnuit, pierdut de acum inainte... Culori intr-o paleta efervescenta tracand
in degradeuri insolite pe panza. O neliniste creatoare, care-i tureaza la maxim imaginatia.

Janine Vladislav - Colectionar de Arta

noiembrie 2010

" Prezenta bine conturata intelectual, dispus la dialoguri substantiale si neconventionale, pictor si poet totodata,
Ovidiu Kloska nu lasa sa se intrevada formatia sa profesionala de politehnist sadea. Altfel spus, rationalismul
presupus de tainele ingineriei se mai poate regasi doar in aplicatia cu care navigheaza pe internet unde comunica
in limbaj post-modern si-si semneaza epistolele virtuale cu incitanta formula sunt kloska. in rest, avem a face cu
un spirit liber, deschis catre orizonturile fanteziei unde prezenta ingerilor gladiatori gestioneaza spatiile insomniilor
lucide si se metamorfozeaza in picturi insolite. Exersarea si performantele in tehnicile moderne ale designului
publicitar i-au adus o reputatie si au devenit antecamera picturii. In fapt, poet deghizat in pictor, Ovidiu Kloska
vrea sa propuna omului modern un alt tip de imagerie, unde locurile comune ale picturalitatii traditionale nu-si
mai gasesc locul. Nu respinge clasicii, dar nici nu-i sacralizeaza printr-o devotiune fara limite. Se simte, in toate,
un om liber. De aici, amprenta personala a fiecarei imagini care se concentreaza aproape exclusiv in jurul unui
concept abstract, nelinistitor prin mesajul multisemantic.
Expozitia lui de la Focsani a semanat cu perfectiunea unei initieri in angiologie, viata si petrecerea ingerilor tintind
starea de inefabil, de desprindere mentala din constrangatoarele chingi ale gravitatiei. De aici, ideea de inger,
privita din perspectiva teologica dar si artistica. Nu este interesat, ca cei vechi, de insolubile dispute privind sexul
ingerilor, ci doar de populatia ingereasca ce locuieste in interval. Intervalul este, in fapt, spatiul dintre dumnezeul
din noi si cel din afara noastra. Ingerul nostru pazitor este, cu vaga ironie, numit ingerul gardian si, in ipostaze
diferite, devine si dominanta ansamblului pictural. Glosele lui Kloska asupra temei sunt originale si determina
insomnii. In special ale spiritului chemat sa iasa din conventii prestabilite si sa propuna un alt tip de negociere
cu sacralitatea si neantul. Spirit animat de interogatii insolubile, el avanseaza cu fiecare opera pe teritoriile
iluzoriului. Nu da sentinte, ci face doar invitatii pentru calatorii in zonele eterate ale fictiunii si misterului.
Nu uita totusi, niciodata, de unde a plecat desi nu se sfieste sa afirme ca e traversat uneori de seductiile delirului.
Sta de vorba cu ingerii. Intr-o compozitie cu aspect de despletire baroca a unor linii luxuriant articulate, face apel
la memorie spre a imagina un posibil dialog cu Ingerul Gardian. Intrebarile suna adevarat, raspunsurile sunt echivoce.
Tensiunea imaginii asociaza armuri vulnerabile si diafanitati de heruvimi intr-un spectacol unde trambitele anunta
posibile apocalipse. Cromatismul se impune prin asocieri pretios rembrandtiene dar si prin sonore griuri metalic
articulate. In "Prima sedinta foto a unui inger gardian" armurile grele devin din posibile poveri, carcase fragile unde
salasluieste in fapt, credinta. Alteori, spectrul noptilor de nepatruns presupne asociatii coloristice grave, funebre
in cheie bacoviana iar sarbatorile orgiastice ale impreunarii au aerul devastator al ereziei. Raporturile dintre culorile
inchise si jerbele de scantei galbene ce inunda cerul compozitiilor aduce in atentie cuplul cosmic al luminii si
intunericului. Fantezia debordanta, reverberatiile nocturne ale poeziei, cum sustine pictorul, amplifica sonoritatea
cromatica si sporesc dramatica desfasurare a formelor in spatiul grafic. Nu intamplator, Ovidiu Kloska aude muzica
sferelor si vede ingeri.
Oscilatia intre real si imaginar, forma si gest desinhibat de constrangeri impuse de autoritatea traditiei, face ca
pictorul sa reinventeze spatiul din perspectiva unui timp animat doar de falfairea unicei aripi a ingerului cazut in
pacat. Substantialele comentarii plastice pe o asemenea tema dovedesc configurarea unei viziuni, implementarea
unei stilistici. Adaugandu-ne neistovitului sau gand introspectiv, dar si exprimarilor vizionar- poetice cred ca
avem a face cu un creator in toata puterea cuvantului. Iata, vom spune, un spirit care vegheaza asupra
burghezelor noastre impacari cu noi insine. "
Valentin Ciuca - Critic de arta

"Kloska, in cautarea drumului Damascului

Cu certitudine, arta lui Kloska se inscrie in efortul major al creatorilor de a detecta si exprima esentele fiintei umane, asa cum a fost ea modelata de vremuri. Cazuta sub incidenta temporalului, intr-un spatiu sub-solar, umanitatea s-a vazut nevoita sa-si contorsioneze spiritul, aproape sa si-l mutileze, prin raportare la timpurile istorice, morale traversate.
Metamorfozarea perpetua a spiritului a produs urme vizibile, adeseori chiar si la suprafata carnii, a figurii umane, acolo unde artistul Kloska a cautat si cauta sa surprinda, prin uneltele specifice efortului sau, aproape demiurgic, intreaga framantare launtrica a omului, plasata dincolo de subconstient.
Fie ca exprimarea artistului se produce in piatra, metal, fie pe panza, ea reda, pe cat posibil, o anumita parte a misterului ce zace in nuce, in cel mai ascuns loc al fiintei umane, acolo unde spiritul - prezent ca o boaba de mustar desprinsa din focul universal, primordial - continua sa palpaie si sa mentina vie starea fiintiala a naturii umane, alintata de divinitate prin gestul initial al genezei unice.
Neindoios, universul uman este la fel de incitant in a fi explorat ca si universul exterior fiintei umane; preluand, insa, indemnurile inteleptilor antici, care au parasit la un moment dat cercetarea macrocosmosului in favoarea investigarii microcosmosului caracteristic fiintei umane, Kloska reia parcursul anticilor prin prisma artei moderne, aratand, asa cum ne-a creat noua, cel putin, impresia, ca se gaseste in plina cautare, in aflare a celui spre care s-au indreptat multi altii inaintea sa, respectiv in detectarea Absolutului.
Mijloacele artistice nu le comentam; el apartin cu desavarsire autorului, care pare sa se fi cantonat in areale durabile, prin insasi materia din care-si compune demersul artistic: piatra, in special, dar si metal. Se adauga, demersul pe panza ce transpune aceeasi tendinta stihiala, detectata in operele ce au la baza piatra, asa cum se regaseste aceasta modelata de alte maini, anume ale Demiurgului insusi.
Preluarea modelului divin si incercarea proprie de refacere a unui drum catre radacinile fiintiale ale omenirii - pe cand aceasta, inca se gasea in etapa luminoasa a ei - reprezinta un efort colosal pentru orice artist; tocmai de aceea si Kloska insusi, angrenat in acelasi demers, munceste foarte mult, amintind de efortul sisific al personajului mitic, acelasi pe care ar trebui sa ni-l imaginam fericit, mai ales atunci cand coboara din varful muntelui spre poalele sale, pentru a-si relua travaliul etern.
Chinurile surprinse de artist, pe figurile redate in piatra, metal sau panza, arata exact etapa ultima a existentei omenirii inainte de Apocalipsa, eveniment anuntat nu numai de Biblie dar si de alte carti mari ale lumii, in evi diferiti si momente aparte; situandu-ne in plan spiritual, este bine sa nuantam asupra ideii de extinctie a omenirii actuale - extinctie anuntata si prin lucrarile lui Kloska - in sensul ca nu este vorba despre disparitia biologica, ci despre metamorfozarea radicala lumii, la un moment dat, astfel incat sa aiba posibilitatea de a renaste implinita si rotunda, desavarsita, ca la inceputuri, pe cand se spunea, ca traversa un ev absolut, impecabil din toate punctele de vedere, nealterat de ulterioara derulare sub incidenta devoratoare a timpului.
Speranta ca va veni momentul cand omenirea se va transforma radical, e redata prin lumea ingerilor ce strabate creatiile lui Kloska, o lume intuita, bazata pe certa credinta a unei existente superioare spre care poate tinde fiintarea umana in traiectul ei catre Eternitate.
Kloska este un artist tanar, remarcat deja in lumea atat de pretentioasa a artistilor plastici, care continua sa-si caute drumul Damascului, dar pe care suntem siguri, ca intr-o buna zi, va avea fericirea sa-l afle."

Prof.dr.Fl.Agafitei

"IMPRESII SI IMPROVIZATII: VERNISAJ OVIDIU KLOSKA

Pentru mine ARTELE sunt o impletitura armonioasa ce exprima sentimente si trairi profunde. Marturie, acest prim
experiment intre plastician, Ovidiu Kloska si scriitor, Gheorghe Andrei Neagu, cel care a prezentat lucrarile artistului.
Iar aceasta arta, prin directa impresie produsa asupra privitorului, acest vernisaj, sugestiv intitulat ?Urma memorie?a
fost prilej de bucurie. Iata, artistul Ovidiu Kloska si-a propus sa ne prezinte frumosul in forme si culori. Despre arta si
arta sa, voi incerc sa ma exprim cat mai la subiect. Nu ma aflu la prima intalnire cu artistul Ovidiu Kloska. Una dintre
expozitiile domniei sale avand ca tema, ingerii (expozitia chiar s-a numit ?Cartea ingerilor)?a avut un impact puternic
asupra eu-lui meu emotiv. De aceea imi permit acest comentariu din perspectiva privitorului placut impresionat.
Gandindu-ma ca, in mod special, organul perceptiv al acestei arte este ochiul, mi-am conturat in minte cromatica si simbolul
culorilor, asa cum au fost ele interpretate de specialistii in domeniu. Dupa efectul care l-a avut asupra criticii, dupa
tot ceea ce s-a scris si vorbit despre creatia lui Ovidiu Kloska, mi-am spus ca, domnia sa implineste cu prisosinta
doua, din cele trei conditii esentiale ale artistului: 1) artistul trebuie sa fie el insusi in tot ceea ce creaza;2) ca reprezentant
al epocii, artistul are datoria morala sa-si reprezinte epoca; si, 3) ca o datorie de inalta rigoare trebuie sa se alinieze
principiului - ?arta pentru arta?. Cele doua prime principii sunt riguros respectate de Ovidiu Kloska, cum am spus.
Cat priveste cel de-al treilea, sa lasam timpul sa decida. Ca mijloc de exprimare artistica foloseste forma si culoarea.
Expresivitatea lucrarilor domniei sale tine de eu-lui launtric.Ca un prim impact, imaginea socheaza. Forma tine de
oniric. Eminamente senzitiva, as spune, artistul poate fi numit avangardist (promotor al unui nou curent). Deschizator de
drumuri. Extensie a personalitatii artistului, lucrarile reprezinta epoca artistului, intr-o imagine virtuala deloc facil de
descifrat. Lumea lui Kloska se cere gandita. Se vrea, sau nu se vrea descifrata? Important e ca din punct de vedere al
formei, artistul este orb la formele cunoscute si recunoscute.( Daca Shakespeare condamna pe cei ce nu vibrau
la muzica, vazandu-i capabili de tradari, excrocherii si hotii, daca Delacroix spunea despre culori, in speta, triada galben-
portocaliu-rosu, ca ar exprima si ar transmite bucuria si abundenta spiritului, ei bine, despre artistul plastic se spune
ca, ar trebui sa fie orb la formele cunoscute si recunoscute). Din punct de vedere al formei si cel al cromaticii Ovidiu
Kloska atinge autenticitatea. Ochiul artistului este larg deschis spre interior, spre eul launtric. Mod de manifestare, definitoriu
in actul sau creator. Unde forma si culoarea predomina in maniera proprie, inconfundabila. Cat despre
intuitie, ea are un rol predominant in arta.Interioritatea si intuintia, determinand calea spre valoare. Sa ne oprim o
clipa si sa observam nu numai forma( in mod cert originala, autentica) sa analiza culoarea lucrarilor expuse. Sesizam
alb si negru, culori de baza. Albul insemnand tacere, negrul simbolizand moartea, doliul; apoi, as trece la gri, o culoare
imobila, lipsita de muzica.Galben, portocaliu... Rosu, ne poarta cu gandul spre triumful plenar...apoi, violetul. Culoare
obtinuta din rosu, un rosu racit, cum zic pictorii.Viloteul inseamna tristete, mister...Mai presus de orice, culoarea inse-
amna complicitate intre artist si energiile ei, unde artistul are permanenta. Un acces continuu si neconditionat. Spun aceasta
din perspectiva privitorului care s-a lasat in voia energiilor transmise. Spectator, ce a vibrat alaturi de artist, simtind
bucuria,tristetea, maretia, nelinistea, intristarea, insingurarea. Cata forta au lucrarile domniei sale asupra profanului,
ce mesaj sau cata intelegere confera acest mod de manifestare artistica, este un subiect care nu mai conteaza.Ovidiu
Kloska prin lucrarilor sale prezinta o proprie viziune. Lucrarile expuse exercita o anume magie asupra spectatorului,
oprit din curiozitate, din placere sau bucurie nedisimulate. Opera sa va trece si cea de-a treia proba de
rezistenta, timpul, prin complexitatea compozitionala, adesea greu de inteles pentru simplu privitor. Cu un plus de
emotie si, prin emotia starnita din inefabil si mister, fara sa dorim o explicatie concreta, logica, acest vernisaj are un
anume magnetism. Sa ne lasam, deci, vrajiti de aceste imagini, fie numai si pentru bucuria clipei. Impresiile create ( din
impactul organic si imagine), improvizatiile ( produse din prelucrarea datelor de inconstient) au creat
emotie aferenta actului artistic, au transmis trairea artistului, asa cum probabil si-a dorit. Lumea creata de Ovidiu
Kloska, supusa atentiei noastre, amprenta ei asupra memoriei noastre afective, bucuria, in cele din urma, este tot ce
are importanta la finalul vizionarii unui vernisaj. "
MAriana Vartosu, scriitor