Balta Alba, Vasile Alecsandri - Editura Astro

Pe marginea unei balti late zarii deodata un soi de targ ce nu era targ, un soi de balci ce nu era balci; o adunatura extraordinara, o insirare neregulata de corturi, de casute de scanduri, de vizunii, facute in rogojini, de brasovence, de cai, de boi, de oameni, care formau de departe una din privelistile cele mai originale de pe fata pamantului. Langa o cutie de scanduri, unde bogatul tragea ciubuc, se clatina de vant o satra de toluri rupte, in care saracul se parlea la soare. Aproape de aceasta, se ridica o cusca de rogojini lipita de o brasoveanca ce slujea de camera de culcat. Mai incolo, un car mare, acoperit de un laicer, figura ca un palat cu doua randuri, caci la randul de sus, adica in car, stau gramaditi o femeie cu trei copii, iar la randul de jos, adica sub car, gazduia barbatul, impreuna cu un caine.