Baneocin Unguent, Unguent, 20g

Compozitie
Baneocin unguent
20 g unguent conţin zinc bacitracină 250 UI și neomicina 5000 UI sub forma de sulfat de neomicina și excipienţi: lanolina anhidra, vaselina alba.
Grupa farmacoterapeutică: produse dermatologice; alte antibiotice de uz topic.
Indicaţii terapeutice
Baneocin este indicat în infecţiile determinate de microorganisme sensibile la neomicina și/sau bacitracină.
Baneocin unguent:
-Infecţii bacteriene localizate ale pielii de exemplu : furuncule, carbuncule (numai dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporita, paronichia.
-Infecţii limitate ale pielii de tipul: impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate secundar, plăgi și tăieturi infectate secundar, arsuri cu apă fierbinte, alte arsuri, post intervenţii chirurgicale de tipul chirurgiei plastice şi reparatorii, de exemplu transplant de tegument (atât profilactic cât şi sub formă de pansamente cu unguent).
-După intervenţii chirurgicale majore sau minore: poate fi utilizat ca adjuvant în timpul îngrijirii postoperatorii. Aplicarea de feşe de tifon pe care s-a aplicat Baneocin unguent pot fi utile la pacientii cu plăgi cu lipsă importanta de substanta (de exemplu infectii ale canalului urechii externe, rani, escare sau plagi chirurgicale lăsate să se vindece per secundam).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la bacitracină, neomicină, la alte antibiotice aminoglicozidice sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Leziuni extinse, severe ale pielii (deoarece absorbtia medicamentului poate determina ototoxicitate cu pierderea auzului).
Insuficienţă renală severă.
Leziuni preexistente vestibulare sau/și cohleare.
Aplicarea la nivelul conductului auditiv extern, în caz de perforaţie timpanică.
Aplicarea la nivel ocular.
Aplicarea la nivelul sanilor în timpul alăptării.
Copii sub 2 ani.
Precauţii
În cazul utilizarii prelungite trebuie avuta în vedere posibilitatea apariţiei microorganismelor rezistente, în special a fungilor. În aceste cazuri, dacă este indicat, se va utiliza tratament adecvat.
În cazul aparitiei reacţiilor de hipersensibilitate sau suprainfecţiei, tratamentul trebuie întrerupt. Riscul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate este crescut în cazul utilizarii îndelungate (peste 8 zile), utilizării în cazul dermatitelor cronice, mai ales în dermatita de staza sau utilizarii sub pansamente ocluzive.
Interacţiuni
În cazul absorbţiei sistemice, administrarea concomitentă de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea.
Utilizarea concomitenta de diuretice, de tipul acidului etacrinic sau furosemidei, poate agrava, de asemenea, oto- si nefrotoxicitatea. La pacienţii la care se administrează narcotice, anestezice sau relaxante musculare, absorbtia Baneocin poate potenta blocada neuromusculara.
Atenţionări speciale
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau/și renală, datorită creșterii riscului de reacţii adverse, înaintea și în timpul tratamentului intensiv cu Baneocin se recomandă efectuarea de teste ale funcţiilor hepatică și renală și audiometrie.
La pacienţii cu otită medie cronică cu evoluţie de lungă durată este necesară prudenţa datorită posibilei ototoxicităţi.
La pacienţii cu acidoză, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare este necesară prudenţa deoarece, dacă are loc absorbţia necontrolată a substanţelor active din Baneocin, poate să apară blocadă neuromusculară. Pentru antagonizarea acestei blocade pot fi utilizate calciul și neostigmina.
Sarcina și alăptarea
Neomicina, ca și toate antibioticele aminoglicozidice, traversează placenta. S-au descris apariţia de leziuni ale aparatului cohlear la făt, în cazul administrării parenterale de doze mari la mama.
Deoarece este posibilă absorbţia sistemică a substanţelor active din Baneocin, nu se recomandă administrarea la gravide sau în timpul alăptării, mai ales în aplicării locale la nivelul sânilor.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Baneocin nu influenteaţă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze și mod de administrare
Doza recomandata atât la adulţi cât și la copii este de 2 ? 3 aplicaţii Baneocin unguent pe zi
În cazul unui tratament local se recomandă să nu se depășească doza de 1 g neomicina pe zi (corespunzatoare la 200 g unguent Baneocin) administrată pentru o perioada de timp de maxim 7 zile. În cazul repetării tratamentului, această doză trebuie redusă la jumătate.
Mod de administrare
Unguentul se aplică în strat subţire pe zona de tratat; se poate acoperi cu un pansament.
Reacţii adverse
În aplicatii locale pe piele și leziuni deschise, Baneocin este în general bine tolerat.
Tratament prelungit poate determina apariţia de reacţii de hipersensibilitate ca de exemplu eritem și uscăciune a pielii, erupţii cutanate și prurit.
De asemenea poate determina apariţia de reacţii de hipersensibilitate încrucișată.
Reacţiile de hipersensibilitate care se manifestă sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare.
În cazul utilizarii prelungite pot să se dezvolte microorganisme rezistente, în special fungi.
La pacienţii cu leziuni extinse ale pielii pot sa apară reacţii adverse sistemice date de absorbţia substanţelor active (de exemplu leziuni vestibulare și cohleare, nefrotoxicitate și blocadă neuromusculară).
Supradozaj
Dacă produsul este administrat în cantităţi mai mari decât cele recomandate, pot sa apară nefro și ototoxicitate datorită absorbţiei substanţelor active.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25?C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ambalaj
Baneocin ? unguent
Tub a 20 g unguent. Lanolina anhidra, vaselina alba.
Producător
Baneocin ? unguent
Merck KgaA&Co, Austria
Detinatorul Autorizaţiei de punere de piaţă
Sandoz GmbH Biochemiestrasse 10, 6250 Kundl, Austria
Data ultimei verificări a prospectului
Iulie 2005