Belle de jour, Joseph Kessel

Belle de jour, Joseph Kessel

Traducere din limba franceza de Sinziana Cotoara.

Ecranizarea romanului din 1967, in regia lui Luis Buñuel, cu Catherine Deneuve, Jean Sorel si Michel Piccoli in rolurile principale, a fost distinsa in acelasi an cu Leul de Aur si cu Premiul Pasinetti pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Venetia.

Publicata in 1928, povestea‑cult a lui Belle de Jour a stirnit reactii aprinse in epoca, aducindu-i autorului acuzatii de pornografie si aruncind romanul in umbra pina in 1967, cind a fost readus in atentia publicului de ecranizarea magistrala a lui Luis Buñuel. Desi marginal in epoca, Belle de Jour a ocupat intotdeauna un loc aparte in opera si, dupa cum spunea Kessel insusi, in inima lui, fiind dedicat Nadiei-Alexandra Polizu-Micsunesti, prima sa sotie, originara din Romania si cunoscuta ca Sandi, care s-a stins din viata rapusa de tuberculoza chiar in 1928, anul aparitiei romanului.

Analiza psihologica profunda cu puternice accente sociale, romanul urmareste drama lui Séverine Sérizy, o tinara bogata care pare a avea tot ce-si poate dori o femeie: o viata fara griji, o frumusete rapitoare si un sot blind pe care-l adora. Prinsa intr-o relatie intima ce-i ofera doar bucuria de a darui, Séverine ascunde insa un secret tulburator: descoperindu-si sexualitatea adormita de traume adinci si haituita de dorinta atingerii unui barbat brutal care sa o supuna, tinara porneste in cautarea placerii lucrind clandestin intr-o casa de rendez-vous sub numele Belle de Jour. Indeplinirea fanteziei intr-o lume a bunei-cuviinte are insa un pret necrutator: captiva intre satisfactia pe care i-o aduc niste necunoscuti si spaima de a pierde pretuirea barbatului pe care il iubeste, Séverine aluneca treptat in nebunie, iar in conflictul ei interior autorul traseaza cu subtilitate de maestru ciocnirea dintre doua lumi: cea burgheza a valorilor inalte si cea saraca a Parisului, o lume dura a oamenilor nevazuti si a placerilor primejdioase.