Bucuresti Amintirile unui oras Ziduri vechi. Fiinte disparute Emanoil Hagi-Mosco, 1995

Fapt e că merită. Cine are-n casă Istoria Bucureştilor a lui Gion, pe a lui Iorga şi pe a lui Giurescu, cine are volumele despre acest pîrdalnic oraş ale lui Bacalbaşa (Bucureştii de altădată), Crutzescu (Podul Mogoşoaiei), Potra (Din Bucureştii de ieri sau Istoricul hanurilor bucureştene), Predescu, Şt. Ionescu, M. Constantinescu, G. Barbu, I. Paraschiv, A. Ştefănescu, Gh. Leahu - nu se poate lipsi de acest op cu aer de album "His master's voice" şi conţinut mustos, din care cel epic e parcă un amestec din N. Filimon, Gion şi G. Călinescu. Emanoil Hagi-Mosco (1882-1976) este în primul rînd un eminent genealogist, cap de şcoală în acest domeniu. În al doilea rînd, e un pasionat de arhitectură, cu studii serioase la Roma. A studiat, în fine, şi dreptul. Era firesc ca interferenţa acestor trei linii spirituale: contemplarea şi cercetarea clădirilor, investigarea catenelor familiale în adîncimea timpului şi observaţia din unghiul jurisprudenţei, la care se adaugă şi harul de a povesti pe-ndelete, dens şi colorat, să genereze o natură quasi-balzaciană. Em. Hagi-Mosco pleacă de la faţade şi avatarurile lor pentru a ajunge intra muros°, la trecutele vieţi de domni, doamne şi domniţe pe care le reconstituie expert şi deloc convenţional: citiţi amplele crochiuri biografice în aqua-forte făcute Annei de Noailles sau Marthei Bibescu şi veţi vedea că nu istoriseşte un moşneag dulcic şi pan-tolerant, ci un observator rece, “anatomist şi fiziologist” de suflete, cu spirit critic şi verb acid. Memoria balzacianului Hagi-Mosco parcurge foste străzi în întregime (Colţei, Clemenţei), casă cu casă (dar fiecare, sau aproape, dintre ele e doar vîrful aisbergului, pentru că autorul vede enorm şi simte sinuos spaţiul edilitar ca pe un palimpsest, straturi peste straturi de timp: unde e blocul a fost un palat, înaintea acestuia un han, construit pe locul unei grădini, care şi mai demult fusese etc.) şi, după ce dă liniştit laoparte, foarte Aymé şi foarte Sage, acoperişurile, ne relatează succesiunea în veac a locatarilor sau a proprietarilor, oprindu-se acolo unde povestea are miez şi aşternîndu-ne mici nuvele din care înveţi, vorba filosofului în dizgraţie, mai mult decît din manualele de economie politică sau de istoria moravurilor. George PRUTEANU Editura: Fundației Culturale Române Data apariție: 1995 Limba: Română Coperta: Cartonată (hardcover) Număr volume: 1 Număr pagini: 326 Dimensiuni: 340 x 230 x 20 mm Greutate: 1.25 kg ISBN/Cod: 973-9155-48-0 Observații: Cartea conține ilustrații.