|
Acest gen cuprinde plante erbacee cu bulbi. Are peste
280 de specii originare din Europa, nordul Africii, Asia si America
de Nord.
Planta poate atinge inăltimi pană la 1,70 m. Frunzele cresc din
pămant, sunt foarte diferite, plane, liniare. Petiolul rotund,
solid si tubular. Florile, de culoare alba, roz, roșu, galbena si
albastra sunt dispuse in umbele compacte, rotunjite sau libere, la
capătul unei tulpini fară frunze.
Planta infloreste tot timpul sezonului, find socotita una din
bulboasele cu cel mai lung sezon de inflorire.
Speciile mai iinportante ale acestui gen sant uranatoarele:
Allium albopilosum, originar din Persia, Cu tulpini a caror
inaltime nu depasesc 0,40 m, iar frunzele cresc inalte purtand pe
ele peri albi. Ciorchinele floral are 30 cm diametru, cu flori de
la mov Ia liliachiu Inchis si cu luciu metalic.
Allium atropurpureum. Plantele au 30/40 cm inaltime, tulpina
dreapta si goala pe dinauntru, frunzele liniare, late de 0,5 la 3
cm, mai scurte decat tulpina. Infloreste in luna mai. Floriile
sint colorate in rosu inchis.
Allium caeruleum. Plantä onginara din Siberia, atinge pana la 60 cm
inaltime, cu frunzele radicale, triunghiulare, inguste si lungi
pana Ia 25 cm. Inflorirea are loc in mai-iunie, avand florile
pedunculate, dispuse in umbelä compacta, aproape globuIara, de un
albastru ca cerul.
Ailium cyaneum are flori albastre;
Allium Fiavum este raspandita din Muntii Alpi pina in Balcani, cu
inaltimea cuprins? intre 0,30 si 0,60 m si inflorirea in lunile
iulie-august. Inmultirea se poate face prin despärtirea tufei sau
semintei. Se foloseste mai ales in rocarii.
Allium giganteum este originar din Muntii Himalaia, atingand 1,5 m
inaltime. Infloreste in iunie-iulie, florile fiind colorate in
liliachiu si fructul foarte mic.
Allium karataviense. Este cea mai interesanta specie, caracterizata
prin frunze plane, late, ovale, lungi de circa 12 cm, mai scurte
decat tulpina care nu depäseste 20 cm inaltime. La frumusetea
plantei contribuie ciorchinele floral (florile sunt mari, cu o
inaltime medie de 8 cm), care este rotund, dens si mare, cu un
colorit de la roz Ia bej sau rosu liliachiu, cu striatiuni rosii pe
mijloc. Deoarece rezista peste iarna afara, prezinta un mare
interes pentru cultivatori.
Majoritatea speciilor acestui gen sunt rezistente, iubitoare de
soare si se cultivä usor. Cresc pe orice sol bine drenat, de
exemplu cel argilo-nisipo-humos mai uscat. Pe cele umede iernează
prost, chiar pot pieri. Inmultirea se poate face prin bulbi si
seminte.
Incepind cu sfarsitul lunii iulie si pană in august bulbii se scot
cu atentie din pămant detasandu-i pe cei mici din jurul celor mari
.Dupa sortare, cei muci se replanteazä in brazde, iar cei mari in
parcuri si gradini, pentru a inflori in anul urmator. Adancimea de
plantare variaza in functie de mărimea bulbulul 6 Ia 12 cm
si raman cativa ani in sol necesitand multa apă in perioada
de crstere. Peste iarna, unele specii trebuie protejate contra
gerului cu un strat de frunze sau paie. Inmultirea prin seminte se
face din aprilie pană in iulie in diferite ghivece, intr-un pămant
nisipo-humos, avand grija ca repicatul bulbisorului să se facă
inainte de pornirea acestuia in vegetatie.
Genul Allium este considerat de către majoritatea cultivatorilor
sau al beneficiarilor ca are aceIasi miros ca ceapa de consum. In
realitate, la unele specii ornamentale, mirosul deranjeaza numai
cand foiajul este ranit, insă cind tulpinile stau in apă el nu este
perceptibil. Cele mai multe flori nu au miros, iar cateva sunt
parfumate. Foarte multe specii se remarca prin frumusetea florilor
atat ca forma cat si ca gamă de culori (roz, rosu, violet,
albastru, alb sau galben stralucitor etc.).
Se pot folosi cu succes in parcuri si gradini producand un efect
foarte frumos cultivate in borduri sau in grupe, la 15/15 cm
distanta planta de planta mai des speciile foarte florifere. Sunt
specii care rezista foarte bine Ia amenajarea rocăriilor sun Ia
umbra, semiumbră si pe pante. De asemenea, sunt si specii care
rezistă foarte bine in locurile mai umede.
Alte specii fiind total lipsite de mirosul de ceapă sunt folosite
cu mult succes in arta buchetiera sau ca flori taiate. Un alt mod
de folosire
este ca plantă Ia ghiveci.
|
