CÂNTEC  ROMÂN  DESPRE RĂSCOALA  LUI  HOREA

CÂNTEC  ROMÂN  DESPRE RĂSCOALA  LUI  HOREA

Unui CATAVASIER cu cântece în română și greacă,
tipărit la Blaj în 1777, un dascăl sătesc din sudul Bihorului
i-a alăturat vestitul poem Carmina Valachica Horae et Kloscae.

    În legătură cu răsunetul și amintirea Răscoalei lui Horea în conștiința neamurilor, dar mai ales în tradiția populară din Transilvania, este amintit la loc de frunte poemul Carmina Valachica Horae et Kloscae, ce reprezintă cea mai veche și cea mai amplă creație lirică cunoscută ce înfățișează marea ridicare populară de la 1784. Cântrecul acesta nu este un text folcloric datorat poporului maghiar, ci o creație de origine cultă, datorată nobililor unguri și acoliților lor, care, prin intermediul lui, înfățișează tot răul răscoalei, amănunte privind pustiirile din Abrud, Zărand și Trascău, chinurile, durerea și batjocura ce au năpăstuit clasa stăpânitoare din Ardeal și, în ultimă instanță, toată ura și satisfacția acesteia pentru prinderea și osândirea conducătorilor mișcării po-pulare și naționale românești.
    Poemul în versuri Carmina Valachica s-a păstrat sub formă de copie manuscrisă, cel mai vechi text cunoscut datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea1, având o structură populară cu rimă împerecheată și ritm iambic. Începe, precum Cântecul despre moartea lui Constantin Brâncoveanu, cu o vestire (Oh, ce lucru minunat / Groaznic și înfricoșat!”) în măsură să atragă luarea aminte a ascultătorilor, după care înfățișează: întinderea răscoalei, motivul izbucnirii acesteia în Zărand, trecerea vâlvâtăii în Țara Moților și tabloul desfășurării ei sub conducerea lui Horea, iar în final reprimarea sângeroasă a mișcării și a conducătorilor ei2.
    Se cunosc astăzi mai multe variante ale Carminei, scrise în limba română3. Alături de cea mai amplă și mai importantă, publicată de către David Prodan, o alta a înregistrat, la jumătatea secolului al XIX-lea, Timotei Cipariu, în ținutul Albei4, iar un al treilea text este cel prezentat acum, descoperit în sudul Bihorului, pe un exemplarul unui Catavasier tipărit la Blaj, în 1777, provenit din satul Săliște de Vașcău, anume la sfârșitul cărții, în cuprinsul a două pagini albe.
    Lectura atentă a textului, scris cursiv, cu slove chirilice, stabilește faptul că varianta din sudul Bihorului, aflat în vecinătatea întinderii marii răscoalei, nu este în proză, ci în versuri și că ea poate fi transcrisă, în chip firesc, în următoarea formă:

        „O, ce lucru minunat,
        Gro(az)nicu și înfricoșatu,
        Lucru vrednicu de poveste
        Și întâ(m)plare fără veste;
        Lucru de moa(r)te cumplită,
        Neauzi(n)du-să nimică.
        Lucru ce s-a întulpatu
        Pe Crișu  și în Chipiâni în satu
        Și-n Abrudu, orașu frumosu,
        Și prinu țară mai în joso.
        La Idăiu și prinu Cricău
        Pe spuâtu mu(n)ți până în Triscău.
        Ce mă rog de ascultare
        Să vă spuiu aciî întâmplare:
        Că avân(d)u crișan(i) nevoe,
    Pe a doua copertă interioară a cărții se află, scrisă de aceeași mână, însemnarea: „Această carte, ce să che(a)mă Catavăsieriu, s-au cumpăratu cu u(n)sprăzece măriiași, în luna lui fevruoarie 24, văleat 1784, de Crăste Petru cel tânăru”5.
    Așadar, tânărul Petru Cristea, diacul sau poate chiar dascălul satului Săliște de Vașcău, care, la începutul anului 1784 a cumpărat cartea, a scris, neîndoielnic spre aducere aminte, în anii următori, la sfârșitul ei, primele 30 de versuri ale poemului Carmina Valachica. Interesant este că el nu a copiat alt text, ci a scris versurile din memorie, așa cum le-a aflat în circulație orală, de la alții. De ce a scris doar atât? Poate pentru că doar atât a știut, atât va fi reținut sau cine mai știe. Alte date despre Petru Cristea nu am aflat. 
    Cel mai important rămâne faptul că acest text există, alăturându-se mărturiilor și creațiilor scrise în limba română a acelui timp de la cumpăra veacurilor XVIII-XIX, când evenimentul stăruia puternic în amintirea poporului.

NOTE:

1.  David Prodan, Versuri contemporane despre Răscoala lui Horea, în „Anuarul Arhivei de Folclor” (București), VI, 1942, p. 5-32.

2. Nicolae Edroiu, Răscoala lui Horea în folclorul românesc, în „Apulum” (Alba Iulia), X, 1972, p. 320.
Idem, Pe urmele lui Horea, București, 1988, p. 175.

3. Alte amănunte în lucrarea noastră, Răscoala lui Horea în tradiția poporului român, București, 1984, p. 252 și urm.

4. Cu titlul diferit de cel al copiei de la Cluj-Napoca: „Origo tumultus Horaiani sequentibus versiculis describitur”. Se păstrează în Biblioteca din Cluj-Napoca a Academiei Române, Fond Blaj, ms. 66, f. 14.

5. Florian Dudaș, Memoria vechilor cărți românești, Oradea, 1990, p. 63.

( € 1000 )