Canonicatul Dunei, Frank Herbert - Editura Nemira

Canonicatul Dunei este volumul al VI-lea din seria Dune • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Planeta Dune a fost distrusa. Ramasitele vechiului imperiu au fost distruse de cultul extrem de violent al Onoratelor Matres. O singura factiune sta in calea cuceririi totale: Bene Gesserit, mostenitoarele Arakisului. Conduse de Darwi Odrade, surorile Bene Gesserit au colonizat Canonicatul, planeta verde pe care o transforma usor-usor in desert. Odata ce vor invata sa creasca si viermi de nisip, vor putea controla productia celei mai pretioase substante din univers: mirodenia. Dar arma lor secreta este un om care a trait mai multe vieti deja, un barbat care l-a slujit odinioara pe insusi Paul Muad’Dib. Deznodamantul acestei carti, ultima pe care Frank Herbert a apucat sa o scrie, este unul dintre cele mai dramatice episoade din literatura tuturor timpurilor. - SF Site Universul Dune isi atinge apogeul prin amploare si prin problematizarea morala tot mai accentuata. - The New York Times Din seria Dune fac parte: • Volumul 1: Dune • Volumul 2: Mantuitorul Dunei • Volumul 3: Copiii Dunei • Volumul 4: Imparatul-Zeu al Dunei • Volumul 5: Ereticii Dunei • Volumul 6: Canonicatul Dunei Fragment din cartea "Canonicatul Dunei. Seria Dune. Vol.6" de Frank Herbert "In acel an incepu sa studieze viata Basharului Miles Teg, ale carui celule generasera noua sa viata. Odrade ii daduse o explicatie sumara, aratandu-si unghiile: - I-am zgariat usor pielea de pe ceafa. Cateva celule au fost de ajuns pentru a-ti da viata. Livezile emanau ceva de o intensitate aparte in anul acela. Fructele erau mai mari si mai carnoase, albinele pareau cuprinse de frenezie. - Din cauza desertului care se extinde acolo, in regiunile sudice, ii spuse Odrade, care-l tinea de mana in timp ce se plimbau pe sub merii incarcati, in roua inca proaspata a diminetii. Teg privi printre arbori, spre sud, hipnotizat pentru o clipa de lumina cernuta prin frunzisul des. invatase despre desert si avea impresia ca-i simte prezenta apasatoare pana in acest loc. - Pomii simt ca li se apropie sfarsitul, continua Odrade. Viata se reproduce cu mai multa vigoare cand este amenintata. - Aerul e foarte uscat. Trebuie sa fie tot din cauza desertului. - Vezi ce multe frunze au ingalbenit si s-au Incretit pe margini? A trebuit sa irigam din greu anul asta. Ceea ce-i placea la Odrade era ca nu-i vorbea niciodata ca unui copil. I se adresa aproape ca de la egal la egal. Vazu frunzele galbene cu marginile rasucite. Desertul le pricinuia asta. In mijlocul livezii, se oprira si ascultara o bucata de vreme pasarile si insectele. Albine aflate la lucru in trifoiul pasunii invecinate venira in inspectie, dar el era marcat cu feromoni, asemenea tuturor celor care circulau liber pe Planeta Canonicatului. Bazaira in jurul lui, identificara marcajul si se dusera sa-si vada mai departe de florile lor. Mere. Odrade arata cu degetul catre vest. Piersici. Privirea lui urmari directia in care indica ea. Da, si cirese, la est, dincolo de pasune. Zari picaturile de rasina care imbroboneau ramurile."