Cartea Gastei, Yiyun Li - Editura Humanitas Fiction

Yiyun Li este una dintre vocile romanesti de prim rang ale literaturii americane. Romanul ei Cartea gastei a fost distins, in 2023, cu PEN/Faulkner Award for Fiction si nominalizat, in acelasi an, la Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction. New York Times Book Review a desemnat-o Alegerea editorilor, iar Time, Cea mai buna carte de fictiune a anului 2022. Tot in 2022 a fost inclus pe listele celor mai bune carti ale anului de catre The New Yorker, NPR, Slate, Los Angeles Times, The Guardian, Los Angeles Review of Books, Financial Times, San Francisco Chronicle, LitHub, Buzzfeed. Un Saint-Remy rascolit de razboi da la iveala o prietenie remarcabila intre doua tinere fete: Fabienne si Agnes, doua jumatati ale aceleiasi portocale. Impreuna pun la cale pacaleala secolului in lumea literara, o aventura care va separa cele doua destine printr-un salt spectaculos in mijlocul faimei, mai intai la Paris, apoi intr-un pension englezesc. Morala lui Yiyun Li din acest roman este tulburatoare, iar constructia universului in care ne invita, magistrala. O mare scriitoare. - Salman Rushdie Extraordinar... un roman despre iluzii si cruzime. - The Spectator Cel mai dinamic dintre romanele lui Li, Cartea gastei e o fabula existentiala, iluminand motivele incalcite care ne fac sa scriem povesti. - New York Times O istorie a prieteniei dintre doua femei, demna de scrierile Elenei Ferrante. - Financial Times Li povesteste din propria experienta, rasturnand ideea potrivit careia scriitoarea ar fi limitata de identitatea sa, ca identitatea e, in acelasi timp, proprietate personala si teritoriu care trebuie aparat. Ea insista asupra propriei perspective de neclasificat, incalcand regulile intr-o maniera ingenioasa si tenace. - The New York Times Magazine Traducere din limba engleza de Justina Bandol. Fragment din cartea "Cartea gastei" de Yiyun Li: "La Londra, intunericul cadea mai repede decat Saint-Remy. Cand am iesit cu Mrs. Townsend din magazinul universal, pe strazi se aprinsesera toate felinarele, iar oamenii mergeau grabiti, de parca abia asteptau sa lase in urma aceasta lume umeda si obscura. Un usier ne-a chemat un taxi si a aranjat dibaci cutiile si pachetele la picioarele noastre. Lasand la o parte o pereche de manusi din piele intoarsa pentru Mrs. Townsend, cumparaturile erau toate pentru mine: rochii, sacouri, bluze, fuste, ciorapi, pantofi, caciuli, manusi, camasi de noapte, o perie de par cu un buchet de bujori pictat pe dos, o cutie bleu cu o periuta de dinti inauntru, de aceeasi culoare. Chiar si o rochie eleganta, de un alb ca din vis. Imbracand-o, avusesem impresia ca intru intr-un nor. In iunie, pensionul avea sa organizeze petrecerea de sfarsit de an, imi spusese Mrs. Townsend in timp ce se uita cum vanzatoarea imi ajusteaza umerii rochiei. Vorbisera intre ele in engleza si apoi Mrs. Townsend imi comunicase in franceza decizia lor ca doi centimetri si ceva in plus n-aveau sa fie o problema, dat fiind ca eram inca in crestere. Simteam ca ar trebui sa-mi exprim recunostinta sau incantarea, dar nu gaseam cuvintele potrivite. In timp ce stateam in taxi, m-am gandit din nou ca s-ar cuveni sa spun ceva. In continuare nu-mi venea insa nimic. Am atins agrafa-libelula din buzunar. O aveam la mine de cand plecasem de acasa si ii mangaiam trupul neted si zvelt ori de cate ori puteam. Era linistitor sa ma gandesc ca Fabienne o are pe geamana ei, cu toate ca stiam ca n-o poarta cu ea peste tot, ca mine. In taxi, m-am uitat prin ploaie la felinarele de pe strazi. Nu urmarisem niciodata dinauntrul unei masini stropii de apa care se alungeau pe geam. Cand masina pornea, darele isi schimbau directia. Acasa, ploaia era doar ploaie. In aceasta noua viata, picaturile, felinarele si formele intunecate ale copacilor goi pareau toate ca incearca sa-mi spuna ceva, dar, daca mi-ar fi vorbit, ar fi fost in engleza, o limba care-mi era inca straina. Mi-am dorit sa fi ascultat ploaia vorbindu-mi in franceza pe cand eram acasa. - La ce te gandesti? m-a intrebat Mrs. Townsend. - La nimic, am spus. Chiar nimic. - Londra nu e cel mai vesel oras in ianuarie, a spus ca ea. Dar o sa ne intoarcem in scurt timp si te asigur ca, odata ce vine primavara, te vei indragosti de ea. Am dat din cap. - Sa stii insa ca datorezi loialitate in primul rand scolii Woodsway, a spus ea. Ma astept s-o iubesti asa um n-ai mai iubit nici un alt loc pana acum. Mrs. Townsend purta deseori conversatii fara sa aiba nevoie de vreun raspuns din partea mea. Chiar si asa, nu indrazneam sa-mi las gandurile sa zboare nici macar o secunda."