Ce-ar fi sa nu ne mai prefacem? Sa recunoastem ca nu putem opri catastrofa climatica, Jonathan Franzen

Traducere de Maria‑Magdalena Anghelescu si Radu Pavel Gheo

„Daca iti pasa de planeta si de oamenii si animalele care traiesc pe ea, exista doua moduri in care poti judeca problema: sa speri in continuare ca de fapt catastrofa poate fi impiedicata si sa te simti din ce in ce mai frustrat sau mai infuriat de pasivitatea oamenilor; sau sa accepti ca dezastrul e inevitabil si sa incepi sa te gindesti la ce mai poti spera.
Daca speranta voastra pentru viitor depinde de un scenariu nebunesc de optimist, ce-o sa faceti peste zece ani, cind scenariul o sa devina nefunctional chiar si in plan teoretic? O sa renuntati cu totul la planeta? Eu as recomanda, apelind la limbajul analistilor financiari, un portofoliu mai echilibrat de sperante, unele dintre ele pe termen mai lung, iar altele pe termen mai scurt. E foarte bine sa lupti impotriva limitarilor naturii umane, sperind sa diminuezi raul extrem din viitor, dar e la fel de important sa lupti la o scara mai redusa, sa porti mai multe batalii locale, in care ai sperante mai realiste de victorie.” (Jonathan Franzen)