Ceas de podea cu pendul si 2 greutati Junghans A42

Vand un impozant ceas de podea cu pendul si doua greutati, mecanism mecanic stantat Junghans Wurttemberg A42, fabricat in prima decada al anului 1942, cutie absolut superb cu o patina fantastica, sticla bombata in partea de sus iar in partea de jos sticla fazetata, cadran curat, bate pe patru bare de rezonanta, la fix de cat indica ora iar la jumatate o data, sunet exceptional de catedrala, functional. Mecanismul ceasului a fost curatat, uns si reglat la ceasornicar, cutia a fost curatata si tratata folosindu-se produse care nu afecteaza patina si aspectul vechi. Nu necesita nici o interventie, cumparatorului ii revine sarcina doar de a-l expune. Se poate transporta si monta personal(detaliu discutat la telefon) Dimesiuni: • inaltime 219 cm; • latime 55 cm; • adancime 33 cm; Erhard Junghans s-a nascut la data de 1 Ianuarie 1823 in Gengenbach, Baden, Germania. Gustul pentru lucruri fine l-a mostenit de la tatal sau, Nicholas, un foarte bun croitor si gravor in cupru. In 1841 familia Junghans se muta in Schramberg, la un prieten de familie Isidor Faißt. Acesta, un cunoscut inteprinzator al zonei, il comisioneaza pe Nicholas Junghans in vederea realizarii unor gravuri pe cupru. In acest oras incepe tanarul Junghans, parintele uneia dintre cele mai apreciate marci de ceasuri o perioada de ucenicie de 3 ani in fabrica lui Johann Tobler. Fabrica nu producea insa ceasuri, ci palarii si alte produse impletite din paie. Incet, incet Erhard reuseste sa castige inima sefului sau care in 1845 avea sa ii devina socru. Tobler il trimite pe tanarul vizionar in Elvetia si Franta in scopul de a-i imbunatatii calitatile manageriale. La intoarcere Erhard Junghans, care invatase din calatoriile sale mai multe taine ale orologeriei, devine directorul general al fabricii Zeller-Tobler. Urmeaza o perioada de prosperitate a fabricii sub conducerea tanarului Junghans care reuseste pana in anul 1859 sa cumpere pachetul majoritar de actiuni de la socrul sau dar si de la partenerii acestuia. In calitatea sa de nou patron al fabricii Junghans incearca sa diversifice ariile de activitate. Isi incearca norocul in industria uleiului. Si-l face asociat pe cumnatul sau Jakob Zeller-Tobler. Cei doi cumpara o proprietate in Geißhalde acolo unde si deschid o mica fabrica de presare a uleiului la rece cu ajutorul puterii hidraulice obtinute dintr-un rau. Afacerea da faliment in scurta vreme. Hotarat sa nu se dea invins in afaceri Junghans ii scrie in 1861 fratelui sau Xavier, emigrat in Statele Unite. Acesta ii propune ideea unei fabrici de piese de ceasuri. Xavier accepta sa se intoarca in tara natala ca patron de fabrica, lasand in spate visul american dar si meseria de tamplar pe care o practica peste ocean. Erhard ii trimite acestuia o mare parte din economiile sale cu sarcina stricta de a aduce in Germania meseriasi dar mai ales echipamentele necesare noii fabrici. Un an mai tarziu Xavier se intoarce in Germania impreuna cu uneltele. Cei doi devin asociati, structurile de relatii umane ale fabricii fiind conduse de Xavier. Acesta implementeaza in noua fabrica stilul de lucru rapid invatat in America. Erhard Junghans are sarcina de a se ocupa de partea tehnologica realizand mai multe inovatii cu ajutorul cunostiintelor de orologerie dobandite in Elvetia. In 1866 ia fiinta oficial Gebr Junghans Uhren, fabrica de ceasuri si piese condusa de catre Erhard si Xavier Junghans. Noile ceasuri cu un standard de calitate ridicat dar totusi accesibile ca pret au un succes neasteptat. In 1869 fratii Junghans il angajeaza pe Erhard Paul Landsberger, considerat de toti la acea vreme un geniu al antreprenoriatului, ca administrator economic al fabricii. Un an mai tarziu insa, Erhard Junghans, cel care in numai 9 ani reusise sa ajunga in topul ceasornicarilor mondiali, inceteaza din viata in urma unei boli de gat, cel mai probabil cancer. Lasa mostenire partea sa de fabrica fiilor sai: Erhard-II-, Arthur si George, cel din urma nascandu-se fara o mana. De-a lungul timpului milioane de ceasuri purtand marca Junghans au fost produse. Acestea au ajuns la mana, in buzunarul sau pe masa tuturor categoriilor sociale. De la muncitori feroviari, (ceasurile CFR) pana la capete incoronate, un mare fan al marcii germane fiind Papa Benedict al XVI-lea.