CEI TREI DIN CORDOVA de EDGAR WALLACE

CEI TREI DIN CORDOVA

de EDGAR WALLACE

174 PAGINI

Dimensiuni : 13 x 18 cm

DESCRIERE:

FRAGMENT DIN CARTE:

CAPITOLUL I

TREI BARBAŢI ÎN CORDOVA

În cafeneaua la „Gran Capitan” în Cordova, şe­dea, la o masă de marmură, un bărbat, care părea că dispune de mult timp liber. Domnul acela era de statură înaltă şi purta o barbă îngrijită. Cu ochii săi cenuşii şi serioşi cerceta toată strada în mod distrat, fără să arate un interes special. Din cînd !n cînd sorbea din cafeaua ce avea pe masă.

Era îmbrăcat în haine negre conform uzului în Spania. Cravata, neagră şi ea, era confecţionată din mătase fină. Pantalonii, impecabil croiţi, erau ţi­nuţi întinşi cu cordoane de piele, care treceau sub ghetele ascuţite la vîrf. Felul acesta de a purta pan­talonii, se obişnuia de către unii cavaleri.

Îmbrăcămintea aceasta, cam stranie pentru noi, era portul obişnuit în Cordova. Domnul acela putea foarte bine să fie spaniol, căci în sudul Spaniei se găsesc destui oameni cu ochi cenuşii, proveniţi din căsătoria irlandezilor veseli, care veniseră pe tim­puri cu trupele de ocupaţie ale lui Wellington, cu fetele arzătoare din Estremadura.

Bărbatul acela singuratic vorbea o spaniolă im­pecabilă, şi anume dialectul andaluz. Chiar şi mo­dul cum trata pe cerşetorul care, apropiindu-se (le el pentru a-i cere de pomană, milogindu-se plîn- gător şi întinzînd o mînă schilodită, arăta că se troge din sudul ţării.

—În numele Fecioarei, a Sfinţilor şi Atot-Pu- ternicului Dumnezeu, vă implor, senor, daţi-mi zece centime.

Domnul de la masă îşi îndreptă privirea spre mîna schiloadă.

—Dumnezeu îţi va ajuta ! — îi zise el în limba arabă, aşa cum ea se vorbeşte în Maroc.

—Dacă Cerul îmi va dărui o sută de ani de viaţă, nu voi înceta să mă rog pentru binele dv.

Domnul îşi îndreptă acum privirea spre figura cerşetorului.

Acesta era de statură mijlocie. Faţa sa avea tră­sături bine definite. Avea capul înfăşurat într-un pansament mare, care-i acoperea şi un ochi. Pe lîngă aparenţa asta dezgustătoare, mai era şi para­lizat la picioare. În mîinile-i murdare ţinea un baston.

—Senor şi Excelenţă, zece centime mă pot scăpa de chinurile îngrozitoare ale foamei, care mă mis­tuie. N-o să puteţi dormi la noapte, gîndindu-vă la nenorocitul de cerşetor, care se zvîrcoleşte de foame în culcuşul său!

—Du-te cu Dumnezeu !

—Oh, înălţime, pe Copilaşul sfînt, care se odih­neşte în poalele mamei sale, pe toţi sfinţii (îşi făcu cruce) şi pe sîngele făcător de minuni al martirilor, vă implor, nu mă lăsaţi să mor de foame pe drum, cînd ştiţi că zece centime, care nu înseamnă nimic pentru dv., îmi pot umple stomacul cu mîncare.

Domnul de la masă nu se lăsă înduplecat, ci îşi bău liniştit mai departe cafeaua.

—Du-te cu Dumnezeu !

Bătrînul mai ezită încă. Se uită mai întîi în susul şi în josul străzii însorite, apoi îşi aruncă o privire în local. În capătul celălalt al cafenelei, şedea la o masă un chelner, răsfoind un ziar.

—Îl cunoşti pe Dr. Essley ?

Întrebarea fusese pusă într-o englezească curată.

Celălalt ridică capul.

—Nu. De ce ? — răspunsul fu dat tot în limba engleză.

—Caută de-i fă cunoştinţa. E un om foarte in­teresant.

Cerşetorul nu mai spuse nimic, ci se tîrî mai de- parte.

Cavalerul de la masă se uită plin de curiozitate, cum cerşetorul se îndrepta spre cafeneaua vecină. Bătu apoi din palme.

Chelnerul, care adormise între timp, se trezi din somn şi se apropie leneş de masă. Primi plata şi bacşişul obişnuit, şi aştepta plecarea vizitatorului.

Deşi cerul era fără urmă de nori şi soarele stră­lucea, era totuşi încă răcoare, în zilele acelea ante- mergătoare primăverii.

Domnul se sculă de pe scaun şi se arăta acum în toată splendoarea sa — măsura peste şase picioare. — Apucă un vîrf al mantilei, îl aruncă uşor peste umăr şi o porni agale după cerşetor.

CARTEA ESTE IN STARE FOARTE BUNA, NEFOLOSITA

PENTRU ORICE INFORMATIE FOLOSITI FORUMUL SAU DISCUTIILE PRIVATE

VIZITATI SI CELELALTE LICITATII ALE MELE!

PRET: 8 RON + TAXELE POSTALE