Cel din urma Armas - Ioan Slavici

   Ioan Slavici statu în furtuna marilor prefaceri istorice aproape opt decenii si stârni el însusi mari furtuni prin lupta pe care o duse. Desfasura o activitate vasta, în directii multiple si ale carei dimensiuni multi înca nu le banuie. Sute de articole pe cele mai diverse teme mai zac în revistele si ziarele dintre 1871 – 1925, zeci de studii privind istoria, învatamântul, cultura si limba poporului român asteapta sa fie repuse în circulatie. În opera literara, partea mai cunoscuta a activitatii sale, „nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare”. Deschizator de drumuri si creator al nuvelei si romanului românesc modern, el putea da, fara angajarea în directii multiple de activitate, „o comedie umana a satului”. Dar si asa contributia sa este considerabila. Caci Slavici în Transilvania, Creanga în Moldova si Caragiale în Muntenia suie, ca trei coloane, în literatura româna din a doua jumatate a secolului trecut. Iar între ei se înalta Eminescu – Coloana infinita.

   În Cel din urma Armas, Emil, care parea sa devina unul din personajele principale, este pierdut în cursul desfasurarii actiunii, spre a fi readus în final. Adesea dezlegarea nefireasca a conflictului, în sensul ca ea nu decurge cu necesitate din expunerea întâmplarilor, este urmarea preocuparilor moralizatoare ale scriitorului.                                                   

Dimitrie Vatamaniuc