Constantin Papanace - Spre o Democratie Social Crestina (autograf Tache Funda)

Autor: Constantin Papanace

Titlu: Spre o Democratie Social Crestina 

Editura: Brumar

An aparitie: 1994

Nr. pagini: 216

starea cartii: foarte buna (primele 20 pp. contin cateva sublinieri ale lui Razvan Codrescu)

Descriere: Contine dedicatia si autograful lui Dumitru "Tache" Funda catre Razvan Codrescu

CONSTANTIN PAPANACE (n. 15 septembrie 1904 – d. 7 aprilie 1985, Salò, Lombardia, Italia) a fost doctor în economie politică, autor, istoric și publicist român de origine aromână, membru al Mișcării legionare.Descendent al unei familii de aromâni, Constantin Papanace s-a născut la 15 septembrie 1904 în Grecia la Selia, aproape de orașul Veria din provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populație aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula și ceilalți nouă frați și surori) și apropiații îi spuneau Costache. Face studii la Salonic, la Școala Superioară Română, și apoi București, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică și finanțe. Îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcărești. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal și desfășurau acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater. Între anii 1932-1933, într-o perioadă de puternică extindere a Mișcării legionare, este căpetenie a Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al „Căpitanului”, Corneliu Zelea Codreanu. Este ales deputat de Caliacra pe listele partidului Totul pentru Țară în decembrie 1937. În 1939, pe timpul exilului legionarilor la Berlin, este membru al comandamentului grupului de acolo. Se opune intenției lui Horia Sima de a pleca în țară cu scopul răsturnării lui Carol al II-lea, moment în care apare conflictul cu viitorul Comandant al Mișcării Legionare. După victoria legionară din 6 septembrie 1940 este chemat în țară la București, și devine subsecretar de stat în ministerul Finanțelor. Îl însoțește pe mareșalul Ion Antonescu în vizitele la Roma, 14-16 noiembrie 1940, și Berlin, 19-20 noiembrie 1940. Pe parcursul guvernării legionare susține o serie de conferințe la radio, împreună cu alte personalități ale regimului, la sugestia lui Nichifor Crainic. După lovitura de stat a lui Antonescu din ianuarie 1941, Papanace se distanțează din nou de Horia Sima, în perioada detenției la Berkenbrück, atunci când Comandantul Gărzii de Fier pleacă la Roma pentru a solicita sprijinul lui Mussolini. Nu este de acord cu acțiunile lui Horia Sima de constituire a Guvernului de la Viena și a Armatei Naționale, în 1944. Se retrage în exil la Salò, în Italia. Aici se căsătorește cu Zoița Simu, și ea aromâncă din Veria. Rămâne văduv în 1977 și moare, tot la Salò, locul unde și-a trăit jumătate din viață, în vârstă de 80 de ani, la 7 aprilie 1985, într-o zi de Florii. A fost îngropat la 11 aprilie (Joia Mare a acelui an), slujba de înmormântare fiind celebrată de preotul Dumitru Emanoil Popa (de la Freiburg, Germania), asistat de preotul Mircea Domitriu.

DUMITRU (TACHE) FUNDA Inginer. S-a născut la Hrupista, în Macedonia grecească în anul 1916. În anul 1930 se stabileşte cu familia în Cadrilater. Student la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Aderă din studenţie la Mişcare Legionară, în care desfăşoară o activitate remarcabilă. Dupa congresul studenţesc de la Tg. Mureş din 1936 este închis timp de o lună. Primeşte de la Corneliu Codreanu distincţia Crucea Albă în urma unui marş în Cadrilater în anul 1937. În timpul masacrului ordonat de Carol al II-lea la 21/22 septembrie 1939, se afla în Spitalul Militar Braşov. Scapă de moarte dintr-o eroare a autorităţilor; era trecut pe listele aromânilor din lagărul de la Vaslui, în care se aflase cu puţin timp înainte (toţi aromânii arestaţi au fost asasinaţi). Se află printre legionarii care declanşează la Constanţa în 3-6 septembrie 1940 acţiunea de răsturnare a regimului lui Carol al II-lea. După evenimentele din ianuarie 1941 este arestat şi, la scurt timp, eliberat în urma intervenţiei unui comisar. Absolvă Politehnica şi devine ofiţer de rezervă în 1942. Este arestat în 1943 pentru solidarizare cu românii din Ardealul ocupat şi este trimis pe front pentru „reabilitare“. Luptă în Crimeea. În mai 1948 este arestat de regimul comunist şi trece prin mai multe închisori până în anul 1953, când i se stabileşte domiciliul forţat în Bărăgan. În 1958 este din nou anchetat şi condamnat la 20 de ani muncă silnică. În 1964 este eliberat. A avut colaborări la Buna Vestire, Armatolii, România Liberă, Puncte Cardinale, Cuvântul Românesc (Statele Unite), Dreptatea. A publicat După 60 de ani mistificarea adevărului continuă (1998) şi Foştii deţinuţi politici – o şansă ratată (1999). Se stinge din viaţă în anul 1999.

RAZVAN CODRESCU: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti). Se stinge din viata in 2021.