Coroane Gemene, Catherine Doyle, Katherine Webber - Editura Trei

Doua Surori. O Coroana Wren Greenrock a stiut intotdeauna ca intr-o zi ii va fura locul surorii sale si va urca pe tron. Antrenata inca de mica sa se intoarca la palat si sa razbune uciderea parintilor sai, ea va face orice pentru a deveni regina si a proteja comunitatea de vrajitoare care a crescut-o. Sau ar face-o, daca un anumit gardian nu ar fi atat de atragator si daca magia ei nesabuita ar inceta sa mai cauzeze probleme. Printesa Rose Valhart stie ca, odata cu puterea, vine si responsabilitatea - si nu va lasa o chestiune marunta, cum ar fi de pilda sa se trezeasca in desert, rapita de un barbat extrem de impertinent (si foarte chipes), sa stea in calea datoriei. Insa viata in afara palatului este mai salbatica si mai frumoasa decat si-a imaginat vreodata, iar vrajitoarele de care s-a temut atata vreme ar putea deveni familia pe care nu a avut-o niciodata. Dar, pe masura ce ziua incoronarii se apropie si fiecare sora se straduieste sa-si revendice dreptul din nastere, un vechi dusman e tot mai hotarat ca niciuna dintre ele sa nu reuseasca. Cine va ajunge in cele din urma la putere si va purta coroana? Plina de magie, intrigi, romantism si amuzament. - The Daily Mirror Cu o asemenea ironie scanteietoare si magie inteligenta, nu exista niciun moment de plictiseala… O minunata turnura magica a unei premise clasice. - Kirkus Reviews Rasfat pur - o mica vacanta sub forma de carte. - The Guardian Aceasta poveste magica e inteligenta si amuzanta, cu multe rasturnari de situatie. - The Sunday Times Ireland O aventura descrisa pe larg si fara graba, impregnata de magie captivanta si de romantism emotionant. - Publishers Weekly Traducere din limba engleza de Diana-Alina Ene. Fragment din cartea "Coroane gemene"de Catherine Doyle, Katherine Webber: "Cu secole in urma, cu mult inainte de nasterea lui Wren si de momentul cand regatul le fusese furat vrajitorilor, existase o femeie ce calarea acel vultur. Dar blazonul, la fel ca multe altele in Eana, fusese schimbat de Protector. Era un loc care inca il venera, fiind primul dintr-o lunga spita de conducatori muritori din casa Valhart, a carui misiune de a curata tara de vrajitori fusese de curand reinnoita de intriganta Umbria a Regelui, Willem Rathborne, paznicul si mentorul lui Rose. Un om ale carui zile erau numarate. Dar acum, Wren avea motive mai mari de ingrijorare. Se asezi la masuta de toaleta ca sa-si reinnoiasca vraja. Un alt strop de nisip din Ortha si niste cuvinte alese cu grija urmau sa-i asigure infatisarea lui Rose pentru tot restul zilei. Dintre cele cinci ramuri de vrdajitori, doar fermecatorii aveau nevoie de pamant in schimbul reusitei vrajilor. Era un mestesug dificil, asa ca Wren folosea incantatii rimate pentru a-si articula vrajile. Dar stia ca, intr-o buna zi, dupa mult antrenament, nu va mai avea nevoie de cuvinte. Ci doar de ganduri. Vindecatorii ca Thea isi foloseau propria energie pentru darul lor. Razboinicii asemenea lui Shen se nasteau iuti ca fulgerul si se incarcau de la soare. Furtunosii ca Banba isi teseau furtunile dintr-o pala de vant si invocau iadul dintr-o singura scanteie de fulger, iar clarvazatorii apelau la cerul noptii pentru viziunile lor - un spatiu deschis ca sa priveasca proiectia in forma de ausel a tiparelor viitorului printre stele - chiar daca darul acela era atat de rar. Wren nici macar nu intalnise vreodata un clarvazator in persoana. Wren era o fermecatoare talentata, dar isi petrecuse cea mai mare parte din copilarie tanjind sa fie o furtunoase, cum era Banba. In timp, invatase sa-si foloseasca darul cat mai bine. Sa accepte, nu numai cine era, dar si de unde venea. La urma urmei, mama ei fusese si ea fermecatoare. Fata crescuse ascultand povesti despre Lillith Greenrock, o modesta gradindareasa de la palat, care imblanzise mai intai ierburile din gradina de trandafiri a regelui, iar apoi inima acestuia. Si chiar daca mama ei murise pentru ca era ceea ce era, in acest loc rece si ostil, Wren era fericita ca avea si ea acelasi dar. Ca era inzestrata cu magie. Printesa Rose, pe de alta parte, nu era vrajitoare. Nu mostenise de la Lillith decat ochii verzi si firea blajina. Sau cel putin asa si-o imaginase mereu pe sora ei. Cum ar fi putut fi altfel, crescand rasfatata in turnul ei nepretuit? Cu servitoare care o imbaiau si lachei care alungau paianjenii! Wren, pe de alta parte, nu avea nici urma de blandete. Era ca o furtuna, crescuta de Banba, iar cand coroana Eanei urma sa-i fie asezata pe frunte, avea sa stearga de pe fata pamantului amintirea blestematului de Protector si a tuturor celor ce-l venerau."