Specificatii
CP 1925, Strasbourg - Paris, către căpitan Banciulesco, Legația
României aviație Căpitanul Gheorghe Bănciulescu se afla în 1925 la
Paris, alături de mecanicul de avion Ion Stoica, pentru a
recepţiona materialul aeronautic comandat de România. De asemenea,
căpitanul Gheorghe Bănciulescu, efectua zboruri de recepţie pe 120
de avioane marca "Potez - 15". Gheorghe Bănciulescu este unul
dintre cei mai celebri avitaori români. Gheorghe Bănciulescu (n. 28
decembrie 1898, Iași, România – d. 12 aprilie 1935, Cairo, Egipt) a
fost un pilot român, cunoscut datorită faptului că a fost prima
persoană care a pilotat un avion având proteze în loc de picioare.
La 12 septembrie 1926, având rangul de căpitan, împreună cu
mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, pus la dispoziție
de compania francoromână de transport aerian, a decolat de pe
aeroportul Le Bourget cu destinația București, pentru obținerea
unui record de viteză. După parcurgerea unei distanțe de 1000 km
într-un timp prin care, în mod evident, se stabilea un nou record,
deasupra orașului Linz, cerul a fost învăluit de ceață și cu toate
eforturile de a urca la o altitudine mai mare, avionul s-a izbit de
o creastă a muntelui și s-a prăbușit (la Visoka Hole-Podisul inalt,
Cehoslovacia). Mecanicul Ion Stoica a fost strivit de motor și a
murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate
picioarele datorită unei hemoragii care putea să-i fie fatală.[1]
După zile și nopți chinuitoare petrecute în spitalele din
Cehoslovacia, România și Germania, după marele efort de a se
obișnui cu mai multe rânduri de proteze, cu ajutorul comandantului
său, Gheorghe Negrescu, și a prietenului Mihai Pantazi, dorința de
a auzi zgomotul motoarelor de avion și de a pilota cu proteze i s-a
îndeplinit. Pentru prima oară în practica mondială, Gheorghe
Bănciulescu cu picioarele amputate a condus un avion. Acest lucru
s-a petrecut în iulie 1927, și pentru acest fapt, în octombrie
același an, Louis Barthou, președintele Franței, a conferit
căpitanului–aviator român „Ordinul Legiunea de Onoare cu grad de
cavaler”. În primăvara anului 1928, a avut loc primul miting aerian
pe Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care și
soția sa, au urmărit acrobațiile lui aeriene. Cu acea ocazie a
aflat că soțul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting
îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion.
Raidurile aeriene de lungă durată au fost începute în 1933, la șase
ani după tragicul accident din Visoka Hole. Primul, un raid de 8000
km prin Europa, în fiecare zi parcurgând mai bine de 1000 km. (în
ziua a șaptea a zburat pe itinerariul Paris – Strasbourg – Nürnberg
– Praga – Viena – Belgrad cu un avion românesc de tip SET-41).
Ultimul raid al “comandorului cu baston” a făcut parte din
misiunile aviației civile franceze de identificare și stabilire a
traseelor aeriene deasupra continentului african.Pentru efectuarea
acestor misiuni, la propunerea principelui Valentin Bibescu, a fost
ales și Gheorghe Bănciulescu care, împreună cu telegrafistul și
mecanicul, doi coechipieri experimentați, a primit cel mai modern
avion francez, un Potez-9 AB cu două motoare. La 13 martie 1935,
și-au luat zborul în lungul și temerarul raid pe ruta Paris –
Marsilia – Napoli – Tunis – Tripoli - Bengazi – Cairo – Wadi Halfa
– Khartoum – Al Fashir – Abéché – Fort-Lamy – Fort-Archambault –
Bangui – Bangassou – Juba – Atbara – Cairo. Au avut de înfruntat o
căldură pe cât de sufocantă, pe atât de epuizantă, și nisipul care,
ridicat în trombă la mari înălțimi, ar fi putut să le distrugă
motoarele. Cu toate că au depășit cu bine capcanele Africii și au
aterizat la Cairo, Bănciulescu, extenuat de o gripă tropicală, cu
febră și delir, n-a reușit să învingă boala și, chinuit și epuizat,
s-a stins din viață la 12 aprilie 1935, la vârsta de numai 37 de
ani. Corpul său a fost adus în țară și înhumat la Cimitirul Bellu.
A fost trecerea fulgerătoare în neființă a lui Gheorghe
Bănciulescu, primul pilot din lume care a zburat cu proteze în loc
de picioare. Al doilea pilot a fost Douglas Bader, wing commander
al RAF în cel de al doilea război mondial, urmat de rusul Aleksei
Petrovici Maresiev.