CP 1934 către Helene Emandi, Legația Română la Praga / diplomație / Nicu Gane

CP 1934 către Helene Emandi, Legația Română la Praga / diplomație / Nicu Gane Elena Emandi (1873 - 1965) a fost soția lui Theodor Emandi și fiica scriitorului junimist Nicu Gane, primar al Iașului în mai multe rânduri. Theodor Emandi (1868-1942), Primar al Bârladului (1906), ministru plenipotenţiar al României la Belgrad şi la Praga, căsătorit cu Elena N. Gane (1873-1965). Theodor Emandi era urmaşul marelui postelnic Ioniţă Iamandi (din prima jumătate a secolului al XVIII-lea) şi fiul lui Gheorghieş Emandi, fost prefect de Brăila și Covurlui, şi al Catincăi Tuduri. Elena Emandi este autoarea cărții memorialistice ”Din anii de durere” apărută în 1919. Notele memorialistice ale Elenei Th. Emandi încep în iulie 1914 și se încheie la 16 aprilie 1918, la împlinirea a doi ani de la moartea lui Nicolae Gane. Ea ar fi dorit să publice „de îndată” lucrarea „Din anii de durere”, dar cenzura i-a interzis tipărirea, ce va fi amânată până în anul 1919. Cu toate acestea, un capitol din volum, „La Odessa”, avea să fie publicat în revista Academiei Bârlădene, „Florile Dalbe” (ianuarie–decembrie1919), una dintre primele reviste literare de după război din România Mare. Deducem de aici că, deși nu era membră a Academiei Bârlădene, Elena Th. Emandi relaționa cu inițiatorul publicației, A. Vlahuță, refugiat la Bârlad, în casa muzicianului Eugeniu Bulbuc, și cu redactorii revistei: Tudor Pamfile, George Tutoveanu, V. Voiculescu, M. Lungeanu.