Cum Sa Te Ratezi Cu Demnitate: Un Roman, Octav Gheorghe - Editura Curtea Veche

Cu privire frustra, patrunzatoare, autoironica, naratorul lui Octav Gheorghe spune lucrurilor pe nume. Din biroul unei companii de marketing, protagonistul isi croieste drum prin Bucurestiul format din colajele afiselor de publicitate, din cartierul Pantelimon pana in Dorobanti, Piata Rahova sau 1 Mai. OCTAV GHEORGHE este regizor, scenarist si publicitar roman. Opera sa, daca se poate numi opera, cuprinde un numar mic de executii memorabile, cateva mediocre si foarte multe de care nu vrea sa-si aminteasca. De-a lungul consistentei sale cariere, domnul Gheorghe a ratat: numeroase examene de admitere, un numar insemnat de pase si goluri (e un fotbalist execrabil), bunastarea, obisnuinta de a sta cu spatele drept, un tablou pictat de cineva care a devenit celebru (domnul Gheorghe nu s-a trezit la timp pentru tranzactia de doua sute de euro), un mariaj, profunzimea intelectuala, o serie de concursuri CNC, sansa de a avea un caine, apropouri pe care nu le-a sesizat, o abundenta de alegeri locale, parlamentare si generale, ocazia de a purta costum, stabilirea in Statele Unite si ultimul sezon din Bravo, ai stil!. Si, dupa cum veti vedea parcurgand acest volum, a trecut si pe langa sansa de a fi un scriitor onorabil. Sau nu? Pe Octav Gheorghe il tradeaza in fiecare capitol neastamparul creativ si anii de publicitate. Povestile din industrie sunt adorabile si pe cele mai multe le recunosc, dar bucuria cu care le imbogateste e greu de mascat. O face exact asa cum il obliga experienta, in rafale consecutive, lasandu-i cititorului doar pauze de ras cu lacrimi. Recomand citirea cartii cu Spotify-ul deschis. Practic, piesele pe care le pomeneste in carte asigura un playlist perfect. Andi Moisescu Stilistic, as fi tentat sa-i definesc scriitura ca „Baiesu pe cox“. Dar o minima cunoastere atat a biografiei autorului, cat si a vietii bucurestene din ultimii 20–25 ani iti va spune ca de fapt e realism-realism, curat. Respectiv, grotescul jenant-amuzant care isi iteste periodic capul dintre paginile cartii nu este sintetizat chimic, cu forta, ci e natural, pescuit din viata oamenilor cu venituri medii si ridicate, cu ajutorul unui minciog mititel, cu care cureti apa din acvariu de excrementele pestisorilor. Cred ca unul dintre capitolele volumului de fata intra lejer in „Top 5 Mici Piese Literare Romanesti All Time“. Nu va spun care e capitolul, cumparati cartea si descoperiti singuri. Adica nu fiti calici, ajutati tinerele talente ale generatiei X – e ultima care mai poate scrie cu paragrafe consistente, si nu doar cu izbucniri de maximum sase, sapte cuvinte, ca pe WhatsApp. Serban Alexandrescu