Cunoastere de noapte

Autor(i): Alexandru Ivasiuc Editura: Eminescu Cu o postfata de Gabriela Omat

"Era fascinantă această alergătură, însă foarte obositoare, până la împăienjenirea ochilor, şi nu se putea stabili cu precizie care e de fapt legătura cu vorbele medicului ce tindeau să se organizeze în cerc, deşi neîndoios această legătură există. Cât ţinea vorbirea, cel puţin atât cât ar fi urmat şi naşterea neîncetată a detaliilor care-l asediau. încă nu putea să-l întrerupă, să spună şi el ceva, ca să îl lase să se odihnească, să nu-l silească sa vorbească din ce în ce mai voalat, aşa cum trebuia de fapt să facă. Nu era pentru prima dată când era pus în faţa unei situaţii fără soluţie imediată, sau chiar fără soluţie, o situaţie într-adevăr grea, pe care doar timpul o putea rezolva, sau uneori nici timpul, însă se explica prin timp, altădată lucrurile nu se vor mai întâmpla aşa, cu alţii. De obicei în asemenea ocazii, uneori mai frecvente, alteori mai rare, ştia să găsească expresia trebuincioasă, o explicaţie clară, directă, bărbătească, şi totul se lămurea, oamenii cu care discuta, colegi de-ai lui uneori, sau mai degrabă subalterni, colaboratorii lui apropiaţi, plecau liniştiţi acasă şi lucrurile se desfăşurau cum trebuie. Oricând survin astfel de situaţii, şi apoi treceau, viaţa se scurgea înainte, după regulile ei ascunse privirilor grăbite, dar cu efort, nu imposibil de recunoscut. "