CURS PRACTIC DE INCREDERE de WALTER ANDERSON

CURS PRACTIC DE INCREDERE

de WALTER ANDERSON

EDITURA CURTEA VECHE

230 PAGINI

Dimensiuni : 15 x 20 cm

DESCRIERE:

• Aveţi în mâini un material psihologic cât se poate de limpede, accesibil şi plăcut surprinzător. Şi, după cum veţi constata citind, autorul lui este neîntrecut în argumentaţie şi raţionament. Pornind la drum, în viaţă, cu mult mai puţine şanse şi mai puţină încredere în sine decât majoritatea cititorilor săi, Anderson a izbutit să cunoască împlinirea, dar şi să ajungă faimos — printre altele, şi pentru cărţile pe care le-a scris.

Acest volum a fost elaborat pornind de la suportul teoretic şi practic al unui curs efectiv, susţinut de Anderson cu ani în urmă. De aici şi structura cărţii: 20 de „prelegeri“ care gravitează în jurul noţiunii de încredere şi care, adunate la un loc, capătă aspectul unei analize lucide pornind încă de la rădăcina vieţii, adică din copilărie.

Autorul descrie procesul de formare a individualităţii umane, strâns legat de dobândirea încrederii în sine. Discută, cu tact, despre etape existenţiale fundamentale, despre dragoste şi relaţii amoroase, cât şi despre multiple tipare comportamentale adverse (anxietatea, furia, agresivitatea, teama de risc, incapacitatea de a comunica, de a iubi sau de a fi iubit). Toate cele de mai sus, precum şi multe altele, îşi găsesc, firesc, locul în acest ghid esenţial, axat pe conştientizarea modului în care ne dezvoltăm ca indivizi.

Walter Anderson (n. 1944) este autor de cărţi motivaţionale şi piese de teatru. În perioada 1961–1966, a făcut parte din corpul de puşcaşi marini al Statelor Unite, ajungând să lupte în Vietnam. Apoi s-a specializat în arte liberale şi ştiinţe sociale, în cadrul Westchester Community College; de asemenea, e licenţiat în psihologie al Mercy College din Westchester, New York, absolvind ambele instituţii universitare ca şef de promoţie.

Ulterior, a fost reporter de investigaţii, articolele sale fiind publicate de revista New York şi de Associated Press. Din 1977 până în 2009, a lucrat mai întâi ca editor, apoi ca redactor-şef şi CEO, pentru revista Parade.

A activat ca profesor asociat şi lector invitat pentru mai multe colegii, printre care University of the Pacific, Clemson University şi New School for Social Research din New York. A fost preşedinte al consiliului de administraţie de la Mercy College vreme de opt ani. De asemenea, este membru al consiliului de administraţie al U.S. Naval Postgraduate School. Este cofondatorul şi preşedintele unei companii de servicii educaţionale, Novium Learning.

Anderson a scris cinci cărţi şi a fost invitat în numeroase emisiuni americane de radio şi TV. A fost numit de Preşe­dintele Bill Clinton membru al U.S. National Commission on Libraries & Information Science, pentru o perioadă de 4 ani. De asemenea, face parte din consiliul director al National Center for Family Literacy.

A fost distins cu o serie de premii, pentru contribuţiile aduse la dezvoltarea literaturii şi pentru performanţa de a fi învins de-a lungul vieţii mari adversităţi.

CUPRINS:

Şapte paşi către împlinirea personală ... 10 Prolog: Cel mai umilitor moment din viaţa mea ... 11 Introducere: Putem învăţa să credem în noi înşine ... 17 1. Cine sînt ... 23 2. Eliminaţi din vocabular cuvîntul "a încerca" ... 33 3. Cum să vă faceţi griji pozitive ... 39 4. Cum să începeţi o conversaţie ... 45 5. Ce sînt, ce am, ce par a fi ... 56 6. Cum să vă vindecaţi de timiditate ... 73 7. Cum să faceţi faţă greşelilor: "SLIP" şi "RIP" ... 76 8. Cum să spuneţi o poveste ... 88 9. Cum să folosiţi o poveste ... 103 10. De ce sînt atît de mînios? ... 111 11. Cum să depăşiţi mînia ... 118 12. Cum să iubiţi - şi cum să fiţi iubit ... 130 13. Abuzul din dragoste ... 141 14. Schimbaţi-vă comportamentul - şi atitudinea dvs. se va schimba ... 147 15. Cum să faceţi faţă criticii ... 161 16. Cum să vă asumaţi riscuri ... 165 17. De unde să găsiţi curaj ... 176 18. Cum să ţinem un discurs impecabil ... 183 19. Cum să alegeţi viaţa pe care o doriţi ... 197 20. Ce contează cel mai mult? ... 205 Epilog: Cel mai deplin moment din viaţa mea ... 207 O listă a Listelor ... 209 O listă de Provocări ... 210 Nota autorului ... 211

EXTRAS DIN CARTE:

Speranţa falsă este cancerul lent care neagă boala; speranţa adevărată recunoaşte boala şi încearcă să o învingă sau să o suporte.    Speranţa adevărată aminteşte fiecăruia dintre noi că este la volanul propriei sale maşini, că noi nu suntem neajutoraţi la volan.    Pot vorbi cu convingere pentru că simt acest lucru cu tot sufletul. Aşa cum am spus, am crescut în sudul oraşului, în Mount Vernon, New York. Îmi amintesc de o seară în care mama m-a rugat să mă duc la telefonul public de vizavi de blocul nostru ca să-l sun pe fratele meu mai mare. Aveam paisprezece ani. Pe atunci, nu aveam telefon.    Nu-mi mai amintesc de mesajul discuţiei noastre, dar îmi amintesc perfect incidentul, pentru că atunci când am pus receptorul în furcă, am observat că aveam sânge pe mână. Mi-am atins faţa cu cealaltă mână şi m-am umplut iar de sânge.    Nu sângeram eu, dar cel care folosise telefonul înaintea mea avusese o rană, lucru destul de frecvent, de altfel, în cartierul în care crescusem. Deschizând uşa batantă de sticlă, m-am uitat într-o parte şi apoi în cealaltă. Am luat-o la fugă pe stradă, am urcat în goană treptele până la apartamentul nostru de lângă calea ferată, am deschis emoţionat uşa, am intrat şi m-am grăbit spre chiuveta din bucătărie, unde mi-am spălat faţa de sânge înainte să mă vadă mama.    După aproape o oră, stăteam singur pe veranda de la intrare şi mă întrebam cine era cel al cărui sânge îmi acoperise chipul.    Apoi m-am enervat.    Plec eu de aici, mi-am promis. Şi vorbeam serios, pentru prima dată în viaţă.

(…)

 Cele trei întrebări pe care şi le pune orice copil    1. Pot fi eu însumi?    2. Pot spune ceea ce simt?    3. Pot fi iubit?    Dacă ţinem cont de faptul că toţi începem ca bebeluşi plângăcioşi şi neajutoraţi, complet dependenţi de ceilalţi, nu-i de mirare că de-a lungul vieţii împărtăşim un sentiment de vulnerabilitate, o frică de despărţirea de - sau respingerea de către - cei de care depindem sau de care credem că avem nevoie.    Ani de zile, am îndurat câteva dintre cele mai nefericite momente din viaţă din frica de a nu fi umilit, din frica de a nu fi respins de cei pe care îi credeam "mai buni" pe motiv că eu nu sunt suficient de bun: Ce mă fac atunci când vor descoperi cine sunt cu adevărat? Dar dumneavoastră? V-aţi despărţit vreodată de o persoană gândindu-vă că v-ar plăcea tare mult să îl sau să o cunoaşteţi, dar n-aţi spus nimic - din frica de a nu fi suficient de bun, din teama de a nu vă dezvălui nepotrivirea?    Dar ce se întâmplă de fapt dacă cineva îşi dezvăluie adevăratul chip? Cum reacţionăm într-adevăr când o cunoştinţă proaspătă îşi împărtăşeşte neliniştea cu noi, ne arată de ce îi este frică, ce crede şi cât e de slabă? Aproape întotdeauna, ne devine apropiată. Dorim să o ajutăm. Vrem să îi împărtăşim propriile noastre nelinişti, să o includem - chiar dacă numai vreme de câteva clipe - în grupul nostru. Când cineva ne dezvăluie speranţele şi aspiraţiile sale, temerile şi greşelile sale, ne simţim ameninţate prejudecăţile legate de acea persoană. Acesta este rezultatul scontat când sfătuim pe cineva să petreacă mai mult timp cu un prieten: "îţi va plăcea mai mult dacă îl vei cunoaşte mai bine!"    "Dar dacă spun prea mult", ne bântuie frica, "cel de alături va şti cât de prost, cât de nevrednic sunt."

CARTEA ESTE IN STARE  BUNA, FOLOSITA.

PENTRU MAI MULTE DETALII FOLOSITI FORUMUL SAU DISCUTIILE PRIVATE

VIZITATI SI CELELALTE LICITATII ALE MELE!

PRET: 14 RON + TAXELE POSTALE