D. Iov, Covor basarabean, 1943, editia 1 cu autograf, editie de lux cu 58 gravuri originale de Kiriacoff-Suruceanu, exemplar 43 / 500 pe hartie velina

Bibl. Dimensiuni : 32,5 x 25 cm, legatura cartonata, piele la cotor si colturi, ambele coperte originale mentinute in legatura, 142 pagini, 58 gravuri originale  de kiriacoff - Suruceanu, exemplar 43 / 500, tiparit pe hartie velina, editia 1 cu autograful autorului catre Barbu Teodorescu, biograful lui Nicolae Iorga, stare foarte buna, impecabila. Imaginile din anunt sunt compuse prin program foto, ilustratiile cartii fiind reproduse partial in anunt, datorita numarului limitat de imagini permise a se incarca. Dimitrie Iov s-a născut la 9/22 martie 1888 în comuna Uricani, județul Botoșani. Își petrece copilăria la Flămânzeni, unde s-a mutat familia. A absolvit Școala Comercială Superioară din Iași. În toamna anului 1908, se înscrie în Batalionul IV de vânători, iar un an mai târziu a urmat cursurile de ofițeri de rezervă de la Ploiești. În anul 1914, urmează o școală militară pe care absolvește ca rezervist. Este mobilizat și participă la Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz, sub conducerea mareșalului Alexandru Averescu. Ajunge cu unitatea sa în Basarabia, în anul 1919. Regimentul său avea garnizoana la Soroca. Rămâne aici timp de 22 ani, până la înstrăinarea acestei părți de pământ românesc, în 1940. A desfășurat o amplă activitate culturală. Este numit inspector general al artelor pentru Basarabia. Colaborează la ziarul Sfatul Țării, organul de presă al parlamentului basarabean. În anul 1920, devine membru al Societății Scriitorilor Români. În anul 1926, este ales deputat de Soroca. În 1931, este ales senator în Parlamentul României, reprezentând județul Soroca, prefect al județului Soroca. Pe lângă colaborarea cu presa scrisă, Dimitrie Iov colaborează la unele emisiuni ale postului Radio România, în care prezintă o imagine complexă a vieții din Basarabia (”Răzeșii din Basarabia”, ”Un oraș istoric — Soroca”, ”Stejarul din Soroca”, ”Mănăstiri basarabene”, ”Orașul Bălți”, ”Trei martiri ai Basarabiei”…). A iubit Basarabia, Soroca în special. În anul 1940, după ocuparea Basarabiei, se refugiază, cu soția Agafia, la București. Găsește adăpost la Muzeul Satului. Acolo erau mulți refugiați din Soroca. Căsuța în care locuia Dimitrie Iov îi amintea de orașul drag sufletului său: „Îmi dă iluzia că sunt tot la Soroca, mă face să uit că sunt pribeag”. „Au înflorit castanii la Soroca, Pe strada mea au înflorit castanii Și-n liniștea ce plânge din podgorii, Sub umbra lor se plimbă azi dușmanii”. Culegerea „Priveliști basarabene” este un ecou al dragostei scriitorului pentru Basarabia. Volumul se va învrednici de premiul Academiei Române… A publicat zeci de volume de poezie, proză, publicistică. În multe poeme figurează Soroca — ”Răvaș pentru Soroca”, ”Cerdacul meu de la Soroca”, ”Primăvara la Soroca”, ”Soroca azi”… Cu părere de rău, Dimitrie Iov devine ulterior jertfă a epurării de oficiosul Partid Comunist din România a marilor personalități, fiind scos din societate alături de Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Radu Gyr, Constantin Noica. Dimitrie Iov este calificat drept „fost prefect cuzist, hoț de urne, agent antisovietic”. Excluderea din societate l-a pus la grele încercări pe neobositul patriot. Avea o pensie mică, care nu-i putea asigura existența. În pofida situației materiale și politice, își continuă activitatea. Participă la întruniri, cenacluri literare. În aprilie 1957, a fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru că a participat la discuții politice cu caracter dușmănos la adresa regimului comunist și a scris imnul reacționar „Marșul dezrobirii”. La 20 august 1959, moare în penitenciarul de la Gherla și este aruncat în groapa comună de lângă penitenciar.