Dan Franck - Boema 1900-1930 arta moderna avangarda dada Brancusi Picasso Tzara

„Arta moderna s-a nascut din miinile acestor elemente de dezordine. Intre 1900 si 1930, ei nu s-au multumit numai sa duca «viata de artist» care i-a facut detestabili pentru unii si pentru care multi altii i-au invidiat, ci, mai presus de orice, au inventat limbajul secolului. […] Cartea aceasta, Bohemes, s-a nascut in atelierele de la Bateau-Lavoir si a crescut pe trotuarele din Ruche si Montparnasse. Se incruciseaza cu romanul Nu couché (n.m. S.P.: Éd. Du Seuil, 1998). Ii completeaza golurile, misterele nedezvaluite. […] Am dispus materialul altfel. […] am scris cele doua carti in paralel. Nu couché viziteaza atelierele, cafenelele, bordelurile epocii prin inventii care nu apartin martorilor momentului. […] Bohèmes exploreaza tabloul in toata lumina si bogatia lui. Ii prezinta pe artistii din Montmartre si din Montparnasse cu vocea povestitorului. Nu sint istoric de arta. Scriitorul are propriul sau limbaj. Limbajul meu se afla aici.

O maniera de a scrie un alt roman: acela al unor personaje, locuri, opere, pe care secolul, intorcind pagina, le-ar duce pe o insula pustie daca i-ar placea sa se regaseasca, la umbra propriei memorii.“ Asa isi prezinta scriitorul francez Dan Franck volumul Bohèmes, aparut in 1998 la Calman-Lévi si, de curind, in romaneste la Universal Dalsi, sub titlul Boema. O carte picanta, trepidanta si fermecatoare (necomentata, din pacate, pina in prezent) vizind reconstituirea romanesca a vietii unei epoci care nu inceteaza sa intrige si sa fascineze: boema avangardista a anilor 1900-1930. Nu un studiu pedant, nu un eseu destept, ci romantarea non-fictionala a istoriei „scandalagiilor sublimi“ ai artei moderne: acea istorie cuprinsa, cu aproximatie, intre Salonul Independentilor de la Paris, in 1906, si sinuciderea pictorului franco-bulgar Jules Pascin, in 1930. O monografie neconventionala realizata cu mijloacele artistului, dar avind in spate o bibliografie impozanta si un aparat de note bine articulat.

Probabil, cel mai potrivit omagiu adus marilor figuri ale avangardei pariziene din „anii nebuni“: transformati in personaje (ceea ce, de fapt, au si fost!), Picasso, Jarry, Max Jacob, Apollinaire, Braque, Matisse, Tzara, Man Ray, Aragon, Breton, Soutine, Chagall, Diaghilev, Delaunay, Pascin, Dali, Modigliani, Cendrars, Satie si multi altii traverseaza cele peste 450 de pagini. Cele trei sectiuni mari ale cartii: Anartistii de pe Butte Montmartre, Montparnasse pleaca la razboi, Montparnasse, oras deschis au ca personaj principal Parisul boemei artistice – „capitala avangardei“ dintre Montmartre si Montparnasse, unde se intilnesc insurgenti veniti din toate colturile Europei. In prim-plan se afla amorurile si aventurile (erotice, artistice s.a.m.d.), scandalurile, incurcaturile, petrecerile (si orgiile), farsele, dramele si tragediile acestora. Ele recompun fizionomia, ritmul si atmosfera unei epoci. Un stil eficient, alert, in care informatia „documentara“ alterneaza firesc cu evocarea pitoreasca, cu inscenarea dialogata si anecdotica ironica in fraze precise, nervoase.

Complementara oricarei abordari „academice“, cartea lui Dan Frank nu te lasa sa respiri: ea este cu atit mai atractiva cu cit vorbeste, simplu si firesc, despre oameni reali „care au fost“, artisti anarho-boemi care au marcat, fiecare in felul sau, istoria secolului trecut. „Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat“ – cunoscutul vers al formatiei Phoenix acopera numai in parte continutul prezentului volum: (aproape) nimic desuet, „fumat“ in stilurile de viata ale „eroilor“ mai sus-mentionati, desi o aura de nostalgie se insinueaza pe nesimtite. S-ar putea glosa mult pe marginea „materialului“ care asigura substanta acestei aparitii editoriale aproape insolite (un posibil corespondent fiind, la noi, monografia lui François Buot despre Tristan Tzara publicata la Compania). Ma multumesc deocamdata sa decupez un fragment… nostalgic, inainte de a va invita la lectura:

„Inaintea primului razboi mondial, daca Picasso era deja bogat, cea mai mare parte a confratilor sai traiau intr-o incredibila saracie. Dupa 1918, ei isi cumparau Bugatti si hoteluri particulare. Vremea uceniciei trecuse. Guillaume Apollinaire, mort cu doua zile inainte de armistitiu, lua cu el epoca pionierilor. Modigliani, disparut in 1920, inchide epoca vietilor in vagabondaj pe care le traisera Villon si Murger. Bulgarul Jules Pascin inchide, pentru totdeauna, poarta primilor treizeci de ani ai secolului: timpul boemilor“.