De la desenele rupestre la satelitii de comunicatii

Editura: Albatros
Autor: Bratescu Gheorghe
Anul: 1987
Nr. pagini: 288
Stare: bună
“ Cuvint înainte

Ce este omul ? Ce îl deosebeşte de celelalte animale ? Tulburătoarea problemă s-a crezut rezolvată prin calificarea acestuia ca tiinţă producătoare de unelte (Homo habilis). S-a văzut insă că şi alte vieţuitoare se folosesc de unelte. S-a adăogat imediat că omul îşi face uneltele după un tipar fix. Dar Janc van Lewick-Goodall în umbra omului) a dovedit că cimpanzeii au şi ei această facultate evident primitivă. I s-a spus omului „fiinţă bipedă’ (Homo erectus). Observaţii numeroase au infirmat definiţia. Şi alte vieţuitoare, inclusiv primate, posedă mersul vertical. S-a recurs atunci la calificativul fiinţă înţeleaptă (Homo sapiens). R.A. şi B. T. Gărdner (Science’ voi. 165) au constatat că şi cimpanzeii sînt capabili să raţioneze, să comunice chiar cu oamenii prin semne şi sunete şi, mai mult, să aibă un anumit tel de conştiinţă de sine, sentimente elementare. Atunci ce 11 este caracteristic omului, in mod fundamental, raportat la Întregul viu pămîntean ? Poate fi etichetat el cu un simplu epitet ?

Galaxie cu galaxie, individ cu individ, fir de praf cu fir de praf seamănă în ansamblu, dar nu sînt perfect la fel, cosmosul respingînd cu tenacitate uniformitatea absolută, Extraordinara diversitate dezvăluie, In esenţă, grandoarea materiei indestructibile şi infinitei ’a materiei aflate într-o superbă unitate în diversitate. Căci fantasticul statut universal al necuprinselor deosebiri divulgă caractere comune ce pot sau ar putea fi observate de om. Descoperindu-le, umanitatea...“