Duminica - de Fleur Oury

O poveste despre copii si bunici, despre tinerete si batrânete si despre cum trecerea uneori nemiloasa a timpului peste cei dragi nu ne poate împiedica sa-i iubim.

E o duminica însorita. Clémentine o petrece la Bunica, alaturi de parintii sai. Însa fetita se cam plictiseste. Cât poti sa-i asculti pe Mama si Tata povestind aceleasi întâmplari din vacanta? Nici Bunica nu pare prea atenta, e cu gândurile în alta parte si mai are si tot felul de frunze si crengute agatate de haine si prin par. Pe unde-o fi umblat? Prin gradina? Clémentine porneste în explorare si descopera o poarta catre o lume extraordinara. De acum, va împartasi cu Bunica aceasta minunata descoperire.

E imposibil sa nu fii cucerit de fantezia neîngradita a povestii, asa cum numai copilaria poate fi: Clémentine si baietelul din carte zboara în înaltul cerului purtati de aripi facute din crengi, înoata într-un lac care devine un ocean cu pesti si balene, strabat un crâng care se transforma într-o jungla cu tigri si pasari colorate. Si nu poti sa nu zâmbesti când vezi în casa unei bunici-vulpe fotografii duioase cu nepoti sau poze din tinerete, de la nunta. Dar si un tablou cu un iepure (frumos sau delicios?…) — care o fi povestea lui? 

„Duminica“ este si o poveste despre copilarie si puterea imaginatiei. Oare Clémentine, fetita-vulpe, e cea care îsi imagineaza o lume neobisnuita, cea a oamenilor, sau baietelul care se joaca în gradina e cel care îsi închipuie un tarâm fantastic în care vulpile se poarta ca noi, au haine, case si merg cu masina în vizita? Nu stim.

E vorba si despre parinti în aceasta carte al carei realism psihologic e unul dintre merite. Cei ai lui Clémentine par cicalitori si enervanti. Dar chiar asa o fi? Poate le e greu. Ei stiu ca Bunica are unele probleme, ca batrânetea vine la pachet cu lucruri carora uneori e dificil sa le faci fata. Însa nu cumva sunt înca prea tineri pentru a sti cum sa reactioneze si sa explice copilului lor ce se întâmpla? Nimeni nu le stie pe toate. O poveste despre batrânete de citit împreuna cu Clémentine le-ar prinde si lor bine.


Fleur Oury este o tânara autoare din Marsilia, Franta. Foarte atenta la detalii, cu umor si o fina intuitie a psihologiei personajelor, a devenit cunoscuta datorita cartilor sale de povesti pentru copii despre viata lor de zi cu zi. Tehnica pe care o foloseste este cea a creioanelor colorate. Tabloul cu iepurele din „Duminica“ este o aluzie amuzanta la o bine-cunoscuta pictura de Albrecht Dürer (Der Feldhase, 1502, în prezent la muzeul Albertina, Viena).