Ei Ma Considera Facator De Minuni. Viata Lui Arsenie Boca

La mine vine multa lume. Eu insa nu le fac nimic, decat stau de vorba cu ei, ii indrum - si cand pleaca spun ca au fost schimbati, si atunci ei ma considera facator de minuni. - Arsenie Boca, declaratie din dosarul sau de Securitate\r\n \r\nArsenie Boca. Cine este acest om care da sens si speranta atator vieti deznadajduite? Este cultul lui o vasta operatiune de marketing religios, si-atat? Are viata lui datele recognoscibile ale vietilor de sfinti ai crestinatatii? Cum se face ca un om preocupat de profunde cautari intelectuale si care s-a declarat in repetate randuri impotriva \"minunismului\" a ajuns sa fie asociat atat de insistent cu miracolul, cu fantasticul, cu paranormalul? Am incercat sa dau cateva raspunsuri scriindu-i povestea. Sunt incredintata ca, dincolo de procesul de canonizare a lui Arsenie Boca si de controversele pe care acesta le starneste, dincolo de turismul religios si de politicile bisericesti, biografia lui este cel putin la fel de pasionanta ca un pelerinaj la locurile secrete din noi insine, unde se nasc deopotriva spaimele si sperantele. - Tatiana Niculescu\r\n \r\nFragment din cartea \"Ei ma considera facator de minuni. Viata lui Arsenie Boca\" de Tatiana Niculescu:\r\n\r\n\"Mitropolitul vrea ca Sambata de Sus sa fie locul unei manastiri prospere, centru de cultura teologica si loc de duhovniceasca recreere.\r\nCand pleaca spre Chisinan, Arsenie Boca nu banuieste ca cea mai mare parte a vietii lui va trai din pictura si ca va deveni expert in prepararea aurului si lustruirea icoanelor emailate. De fiecare data, evenimentele par sa-i anticipeze deciziile si n-are decat sa se lase purtat de valul providentei. Gandindu-se poate si la sine insusi, va spune ca \"pribegim multi ani in viata fara sa ne lamurim un rost in lume. Unii pribegesc toata viata fara rost, fara tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca, sau fara sa stie ca l-au gasit. Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni\".\r\nRosturile destinului vor face ca stagiul la atelierele Mitropoliei de la Chisinau sa-i fie intrerupt inaintea sorocului. Pe 23 august 1939 se semneaza. la Moscova un pact de neagresiune intre Germania si Uniunea Sovietica, al carui protocol secret impartea Europa in zone de influenta. Pe 1 septembrie, armata germana ataca Polonia. Incepe al Doilea Razboi Mondial. Soarta Basarabiei e pecetluita. Alarmat de aceste vesti, Arsenie Boca decide sa se intoarca acasa.\r\nPe peronul garii din Chisinau, asteptand trenul de Bucuresti, se uita cu atentie la un cersetor. Cu privirea lui agera, incarcata de impresii iconografice, desluseste, dincolo de hainele ponosite ale acelui sarman, trasaturile suferintei hristice: \"Peste masura m-a izbit durerea lui, cum n-am mai intalnit niciodata nicairi, dar si o frumusete pe care n-am mai intalnit-o am vazut-o pe chipul lui. O frumusete pe care n-o mai pot uita. N-a privit la mine, dar m-a vazut si m-am aprins de o dragoste de a suferi cu el. Nestiind cu ce sa-i ajut, cu cea mai mare graba am dat fuga dau din painea noastra. Si cand m-am intors cu painea nu l-am mai gasit, desi nu trecusera decat cateva secunde. Atunci am inteles ca m-am intalnit cu Cel gol, insetat, flamand si fara salas in lumea aceasta. Atunci am inteles in cateva clipe mai mult decat tot ce am invatat in atatia ani de zile.\" Este acesta un moment al convertirii lui de la pasiunea pentru spiritualism la o spiritualitate a suferintei hristice? In ordinea lumii vazute, incepea calvarul Basarabiei si al lumii tarate in razboi.\"\r\n