Elefantii de portelan - Dumitru Popescu, Vol. 1

Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra stearpa ramasi pe prundisul timpului dupa o jumatate de secol. Personal caut aici nu contururile unei heraldici politice, ale unei marci de sistem, ci formele particulare imbracate de umanitate intr-o experienta istorica socanta prin noutate, criticabila, cu suflu scurt si a carei efemeritate este acum usor de calificat drept predestinata. Nu ne intereseaza aici decat esenta etern umana, ascunsa in buna masura privirilor contemporanilor de haina unui specific incriminat de criticii habotnici ca fiind rau famat.