Elena Müller-Stăncescu-"Flori de câmp", pictură în ulei

Elena Müller-Stăncescu, deşi pictoriţă de mare succes, înzestrată cu un talent indiscutabil, astăzi licitată constant pe piaţa de artă românească, şi nu numai, cu frumoasele sale flori, pe nedrept nu are parte de o biografie cunoscută. Artista face din categoria acelor pictori "fără istorie": nu ştim când s-a născut, nu ştim când a trecut în nefiinţă. A fost soţia cunoscutului Constantin Stăncescu (director o vreme, după 1894, al Academiei de Arte Frumoase de la București), de la care îşi adaugă numele, alături de cel de Müller. Prin câteva repere se poate reconstitui o parte a activităţii sale care trebuie plasată începând cu finele secolului al XIX-lea şi care s-a încheiat, probabil în anii '40-'50 ai secolului trecut. Debutul ei cunoscut oficial este la 1889, când participă la Expoziţia Universală de la Paris, fapt ce poate sugera deja un artist consacrat. În 1902 expunea la Ateneul Român, iar apoi o regăsim cu o expoziţie în anul 1930, tot în Bucureşti. Nu este exclusă o apropiere de arta lui Th. Aman, mânuirea pensulaţiei cu mare forţă şi siguranţă, precum şi academismul din pânzele sale fiind evidente. Dintr-o listă interbelică inedită a unei expoziţii de pictură, cu peste 170 de lucrări, putem extrage mai multe opere puse în vânzare de artistă, de la "Gutui", "Trandafiri", "Lalele", "Natură moartă" , "Liliac" relevând o tematică similară celei cunoscută azi din pictura sa, dar şi preţurile de vânzare de atunci, care se situau, ca şi acum, printre valorile cele mai mari. Pictură în ulei pe carton, semnată dreapta jos, cu roşu burgund, "Stăncescu". Pe verso, mai multe însemnări cu creionul şi în tuş, consemnând o adresă. Dacă judecăm după amănuntul că acolo locuia "D-na Müller" aflăm şi locul unde artista avea probabil atelierul, dar avem şi certitudinea că lucrarea îi aparţine. Ramă nouă din lemn. Dimensiuni: 54 x 39,5 cm (cu ramă); 46 x 31 cm (fără ramă).