Eliberarea – Cătălin Manea

Iată o nouă carte scrisă de un autor român: Eliberarea. Dincolo de limite, dincolo de sine, autor Cătălin Manea. Pe Cătălin îl cunoaşteţi deja de la precedentele două cărţi publicate de Editura For You: Totul din Întreg şi Întoarcerea la Linişte. De la cartea de debut, Totul din Întreg (2013), stilul autorului a devenit mai profund, apropiindu-se, prin rafinamentul şi profunzimea gândirii, de filosofia lui Eckart Tolle.

În Eliberarea, Cătălin continuă să analizeze esenţa fiinţării şi a devenirii fiinţei umane, în drumul ei către Eliberare. Capitolele cărţii vorbesc despre complexitatea acestui proces: Liniştea, Egoul, Cunoaşterea, Acum-ul, Gândurile, Observarea, frica, Acceptarea, Siguranţa, Suferinţa, Conştientizarea, Conflictul, Non-dualitatea, Devenirea, Ascultarea, Tradiţiile, Simplitatea, Eliberarea.

Eliberarea nu este rezultatul unei viziuni sau produsul unei căi spirituale. La finalul tuturor căilor, se regăseşte punctul comun. Bineînţeles, fiecare cale este unică şi individuală, însă, într-un final, toate căile duc într-un singur punct. Această carte este o invitaţie la ceea ce uneşte, nu la ceea ce fragmentează. O întoarcere conştientă la Unica Prezenţă.

Viziunile despre Eliberare diferă. Însă viziunea despre Eliberare nu este Eliberarea în Sine. Tocmai de aceea, în momentul în care omul îşi permite să renunţe conştient la ancorarea în propria viziune, acesta merge dincolo de factorul care nu îl lasă să observe că deja este acolo unde vrea să ajungă. Totul este Aici, Acum. În mod paradoxal, deja eşti Ceea Ce Dintotdeauna Eşti. Altfel, nu ai fi.

Aşadar, tocmai pentru că nu suntem aici pentru a crea un nou sistem sau o nouă cale, se poate observa că acest text va conduce cititorul către transcenderea propriilor limite. Printr-un limbaj direct şi lipsit de orice apartenenţă, cartea de faţă nu protejează un sine egotic spiritualizat şi nu îşi propune să scoată în evidenţă o anumită imagine preferenţială despre sine. Eliberarea nu protejează pe nimeni şi, în cele din urmă, Eliberarea dezrădăcinează chiar şi cele mai adânci ataşamente faţă de propria călătorie. În absenţa ataşamentului faţă de propria cale, rămâne o prezenţă liberă de orice condiţionare. În absenţa celui îngrădit, rămâne Eliberarea.

Dincolo de frică, durere şi suferinţă. Dincolo de ritualuri şi tradiţii. Dincolo de sine.